Toate „scuzele” găsite de judecătorii Înaltei Curți pentru eliberarea inculpaților implicați în țeapa Nordis: vremea, pandemia, războiul din Ucraina sau naivitatea clienților

Magistrații Elena Barbu (președinte) și Mihail Udroiu (judecător) au decis, pe 14 februarie 2025, în complet de divergență în care a intrat magistratul Luminița Criștiu-Ninu, ca toți inculpații arestați în dosarul Nordis să fie puși în libertate sub control judiciar.

200 de milioane de euro, plimbați între firme

Reamintim că pe data de 5 februarie 2025, Curtea de Apel București a hotărât arestarea preventivă a patronului Nordis, Vladimir Ciorbă, a soției acestuia, Laura Vicol, precum și a trei directori ai grupului de firme controlate de aceștia, frații Emanuel, Alexandru și Cristian Poștoacă. Tot atunci, 7 inculpați au ajuns în arest la domiciliu, în timp ce alți 4 au fost puși sub control judiciar.

„Schema Nordis” vizează infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare, spălare a banilor și evaziune fiscală, în care prejudiciul se ridică la peste 195 de milioane de euro.

Recomandări

Tamila Andreea Cristescu, fiica lui Radu Cristescu de la PSD, rechemată de Oana Țoiu de la Consulatul din New York și dată afară din MAE. Ce salariu avea

Trei sferturi dintre contractele imobiliare încheiate de clienți cu grupul Nordis au reprezentat „țepe”, aproape toți banii acestora fiind plătiți înainte de primirea imobilelor în proprietate (avans de 90-95%), oamenii fiind apoi „duși cu preșul” de dezvoltatorul imobiliar.

Banii astfel obținuți – în total aproape 200 de milioane de euro – erau imediat mutați de pe o firmă pe alta, retrași de la bancomate sau redirecționați în conturile Laurei Vicol, ale lui Vladimir Ciorbă sau ale altor membri ai grupării.

Patronul Nordis are „brățară electronică”, soția lui, nu

Libertatea a consultat ampla motivare prin care instanța de control judiciar i-a pus în libertate pe toți cei implicați în „schema Nordis”, ei având în prezent cea mai relaxată măsură preventivă – controlul judiciar.

În acest caz, doar Vladimir Ciorbă și frații Poștoacă au fost obligați să poarte dispozitive electronice de supraveghere, în timp ce Laura Vicol n-are o astfel de măsură.

Recomandări

Regimul din Iran, aproape de colaps. „Acestea sunt ultimele suflări ale unui muribund”, spune un analist american de top

Ea este obligată să se prezinte la Poliție conform unui program stabilit, să informeze dacă își schimbă locuința și să se prezinte în instanță ori de câte ori e chemată.

Schema Nordis – o simplă „țeapă”, nu un grup infracțional organizat

În esență, din motivare rezultă că Înalta Curte a văzut în dosarul Nordis mai degrabă un patron și niște angajați care s-au implicat în potențiale activități ilegale, nu e o grupare infracțională cu un inițiator clar, adică un lider recunoscut căruia subalternii îi ascultă ordinele:

• „Înalta Curte constată că aspectele relevate de organele de urmărire penală sunt apte să ateste organizarea unei activități comerciale care putea sau nu să fie eficientă economic. În plus, existența unor angajați și asociați în cadrul uneia sau mai multor societăți comerciale nu atrage concluzia că aceștia au decis să constituie sau să adere la un grup infracțional.
• Înalta Curte apreciază că tendința constatată în practica judiciară de a asimila o pluralitate ocazională de infractori pluralității constituite de infractori în ipoteza în care participanții îşi împart rolurile în cadrul activității infracționale şi comit mai multe infracțiuni sub forma concursului real (omogen sau eterogen) este consecința eronatei înțelegeri a scopului urmărit prin incriminarea pluralității constituite.
• Reținerea caracterului infracțional autonom este justificată de necesitatea existenței a minimum trei persoane (membrii asocierii/grupului având toţi calitatea de autori ai infracțiunii) care să aibă un plan de a săvârși anumite infracțiuni („pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”), iar gruparea să aibă o structură ierarhică („grup structurat”), o conducere care asigură coordonarea grupului în ansamblu şi să fie constituită pentru o anumită perioadă.
• Interpretare contrară, cum este cea abordată de parchet, este aptă de a conduce la concluzia că și unele entități juridice cum ar fi grupul de societăți (definit de art. 5 pct. 35 din Legea 85/2014: grup de societăţi înseamnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate) sau grupul fiscal (definit de Codul fiscal) constituie o structură criminală organizată.
• Înalta Curte subliniază că existența mai multor persoane care se hotărăsc să comită împreună una sau mai multe infracțiuni, organizându-și activitatea infracțională în vederea asigurării eficienţei acesteia, precum şi în scopul evitării descoperirii infracțiunilor comise de către autorităţi nu constituie per se o pluralitate constituită de infractori, pentru reţinerea incriminării autonome”, reține Înalta Curte.

Recomandări

Cum au sabotat comuniștii elicopterul IAR 330, pe care-l voiau asamblat integral în România. Contract de 100 de milioane de dolari în Peru, pierdut pe recomandări de la partid

Faptele de înșelăciune, catalogate ca „simple minciuni”

Mai departe, Înalta Curte a văzut în infracțiunile reținute de Parchet în sarcina inculpaților mai degrabă „simple minciuni” decât fapte de înșelăciune:

• „Deşi tipicitatea faptei nu este condiţionată de existenţa unor acte materiale exterioare care să îi dea aparenţă de veridicitate, totuşi trebuie avut în vedere că principiul minimei intervenţii a dreptului penal face ca numai conduitele cu adevărat periculoase să atragă intervenţia legii penale.
• În caz contrar, orice minciună simplă percepută de o persoană dornică de înavuțire cu orice preţ, orice strategie de persuadare sau orice tehnică folosită pentru influenţarea deciziei unei persoane riscă să se transforme într-o faptă tipică (de înșelăciune – n.r.)
• Astfel, simpla afirmare a unui neadevăr sau publicitatea mincinoasă nu pot fi considerate ca fapte tipice de înșelăciune; deopotrivă, folosirea de afirmaţii total neverosimile nu poate fi considerată a întruni cerinţele faptei tipice”, notează judecătorii.

Pandemia și războiul – motive suficiente pentru întârzierea lucrărilor

Înalta Curte a apreciat că Gheorghe Ciorbă și Nordis Group nu pot fi acuzați că au „tergiversat cu rea-credință” onorarea promisiunilor de vânzare-cumpărare, deoarece procurorii n-au analizat impactul pe care l-ar fi avut asupra afacerii factori precum vremea, pandemia sau războiul din Ucraina:

• „Conduita inculpaților se obiectivează la nivelul suspiciunii rezonabile în acte de tergiversare sau de neexecutare cu rea-credință a obligației de a face rezultate din promisiunile bilaterale de vânzare. Astfel, ascunderea cauzelor pentru care nu sunt încheiate contractele de vânzare se plasează în contextul tergiversării sau neexecutării obligației de a face, neputând fi calificat drept act de inducere în eroare a promitentului-cumpărător care solicita executarea antecontractului;
• Vremea nefavorabilă, pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina nu au fost analizate in concreto de procuror pentru a determina dacă acestea au influențat în mod efectiv activitatea de construcție desfășurată de societățile inculpaților ori dacă au fost apte să influențeze în concret prețul de construcție;
• Vânzarea imobilului care face obiectului unei promisiuni bilaterale de vânzare întocmite anterior dă naștere unui litigiu de natură civilă, iar parchetul nu a făcut dovada unei acțiuni concertate în acest sens a inculpaților”, arată instanța de control judiciar.

Păgubiții ar avea partea lor de vină și sunt trimiși la Codul civil

Judecătorii de la Înalta Curte par că ar susține că și păgubiții Nordis au partea lor de vină, anume că știau că își asumă un risc atunci când au plătit avans 90% din prețul imobilelor, așa cum reiese din următoarele pasaje:

• „Plata drept avans a unui procent semnificativ din prețul de vânzare avea ca bază decizia promitentului cumpărător de a obține un preț avantajos, dar și atrăgea după sine angajarea unui risc contractual.
• Impunerea unor clauze contractuale abuzive în actele adiționale la promisiunea de vânzare dădea posibilitatea anulării acestora.
• Impunerea unui contract de adeziune, inclusiv în forma actului adițional la promisiunea bilaterală de vânzare, nu constituie un act ce se poate încadra în tipicitatea infracțiunii de înșelăciune în raport de particularitățile cauzei.
• Publicitatea excesivă a unui proiect imobiliar, acceptată inclusiv de autorități ale statului (Federația Română de Fotbal) nu poate fi calificată ca un act tipic de inducere în eroare.
• Nu este îndeplinită cerinţa stării de eroare a persoanelor vătămate atunci când aceasta se află numai în dubiu cu privire la faptele sau împrejurările relevate de inculpați şi la credibilitatea acestora, neavând totală încredere în cele relatate de inculpați.
• Încheierea contractului de vânzare cu privire la unitățile locative care nu erau finalizate constituie o formă de nerespectare a obligațiilor contractuale, iar nu a formă de înșelăciune.
• Vânzătorul are trei obligaţii principale: 1 – să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut; 2 – să predea bunul; vânzătorul este obligat să predea bunul vândut individual determinat şi existent în momentul încheierii contractului în starea în care se afla în momentul vânzării (art. 1.690 alin. 1 Cod civil); 3 – să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii și contra viciilor bunului”, opinează judecătorii de la Înalta Curte.

Plimbarea banilor prin conturile Nordis n-ar însemna operațiuni fictive

Procurorii reținuseră în propunerea de arestare preventivă „plimbarea” banilor proveniți din promisiunile de vânzare prin mai multe conturi ale societăților din grupul Nordis, însă magistrații de la Înalta Curte n-au văzut în asta o problemă:

• „Procurorul nu a verificat dacă au existat sau nu servicii de intermediere imobiliară cu privire la fiecare dintre bunurile care au făcut obiectul promisiunilor de vânzare, ci doar pentru o parte a acestora.
• Parchetul a considerat în mod eronat că reprezintă operațiuni fictive, operațiuni care au fost apreciate ca având natura unor acte care nu au fost încheiate în interesul societății.
• Procurorul a apreciat în mod subiectiv ca fiind fictive, pe baza unor elemente probatorii insuficiente (precum sunt cele menționate în referatul cu propunerea de arestare) servicii de consultanță în construcții, producție hardware, consultanță marketing, prin raportare doar la lipsa unor angajați de profil care să presteze astfel de servicii. Or, atâta timp cât plata a fost realizată prin intermediul unor operațiuni bancare între societăți din cadrul aceluiași grup fiscal, lipsa angajaților nu constituie o probă suficientă pentru reținerea suspiciunii rezonabile de fictivitate a operațiunii economice.
• Retragerea sumelor de bani în numerar de către prestatorul de servicii nu este aptă să conducă la reținerea fictivității operațiunii economice, constituind un aspect adiacent care nu poate genera presupunerea rezonabilă cu privire la existența operațiunii de evaziune fiscală, organele fiscale având „pârghiile” necesare pentru stabilirea corectă a regimului fiscal aplicabil, integritatea bugetului de stat fiind în continuare protejată, putând fi însă reţinută o infracţiune de fals sau o altă infracţiune”, se arată în documentul citat.

Procurorii arată că în perioada 2019-2023, aproximativ 1.700 de clienți, persoane fizice și juridice, încheie antecontracte de vânzare-cumpărare pentru unități locative în cele 4 proiecte, pentru care se achită în total aproximativ 195 de milioane de euro. 

Finalmente, sumele de bani sunt retrase în numerar, în majoritatea cazurilor de la ATM prin intermediul cardurilor bancare (fiind identificate zeci de mii de operațiuni) sau prin operațiuni la ghișeul unității bancare.

Proiectele anterior analizate au vizat construcția a peste 2.500 de unități locative, existând autorizații de construire doar pentru 1.721 de unități locative (apartamente). Dintre acestea au fost finalizate parțial 1.087 de apartamente, fiind încheiate contracte de vânzare-cumpărare autentificate pentru 632 de apartamente.

Ulterior semnării contractelor bilaterale (promisiunilor de vânzare-cumpărare), așadar, în faza de executare, pe măsură ce termenele de execuție și predare a unităților locative ajungeau la scadentă și clienții solicitau încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, membrii grupării au elaborat un sistem complex de inducere în eroare a clienților cu privire la cauzele nerespectării clauzelor contractuale, prin folosirea atât a unor pârghii aparent legale, dar în scop ilicit, dar și a unor manopere dolosive, frauduloase. 

Fotografii: Vlad Chirea, Hepta

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro