Tocatorii de bani

La Banca Nationala a Romaniei (BNR) exista persoane carora de ani de zile le trec zilnic prin maini teancuri impresionante de bancnote. Sunt oameni care hotarau ce „bilete” trebuie etichetate drept „bune de trimis la tocat”.
Zilnic, Mihaelei Moraru ii treceau prin maini mai multi bani decat ajunge un om obisnuit sa vada chiar intr-un an. Lucreaza de mult timp ca „verificatoare de bani” la Banca Nationala a Romaniei. Povesteste cu nonsalanta ca n-a avut niciodata vreun sentiment aparte vazand teancurile de bancnote. „Te obisnuiesti foarte repede. In plus, banii miros atat de urat, unii sunt atat de murdari si de rupti, incat nu simti absolut nici o strangere de inima atunci cand stii ca urmeaza sa-i trimiti la tocat. Nu-i o placere sa-ti treaca prin maini bani atat de stricati”, ne spune, zambind, Mihaela.
Norma zilnica a ei si a celorlalte „verificatoare” era de 22.000 de bilete. Toate aranjate in teancuri fie de 1.000 de lei, fie de 5.000, fie de 10.000 de lei. O socoteala banala arata ca, de exemplu, la „stivele” de bancnote de 5.000 de lei, Mihaela lua zilnic la „puricat” cate 110 milioane lei.
Pana in urma cu cateva luni, Romania era singura tara din Europa unde verificarea bancnotelor ce urmau sa fie scoase din circulatie si „tocate” se facea manual. Zilnic, cam 70 de femei se asezau cuminti la mesele din lemn, prevazute din loc in loc cu niste geamuri despartitoare. „Norma zilnica pentru fiecare angajata era de 22.000 de bilete. Sigur ca aprecierea era pana la urma subiectiva, chiar daca existau niste criterii prin care o bancnota era etichetata drept uzata”, explica Ionel Nitu, director in cadrul Directiei Operatiuni Bancare din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Bancnotele care „decadeau” din dreptul de a mai circula erau „directionate” catre cele doua echipamente de tocat, care puteau „macelari” 240.000 de bilete.
Toata aceasta munca manuala a fost inlocuita recent cu echipamente performante, noul Centru de procesare a bancnotelor din cadrul BNR fiind dotat cu sase echipamente de procesat bancnote (in sapte ore sunt verificate 3,1 milioane bilete), doua masini de distrus bancnote (intr-un schimb sunt tocate 4,5 milioane de bancnote), un sistem de transport pneumatic al deseurilor si doua silozuri de colectare a acestor deseuri.
„Tochitura de bani” care ramane dupa ce „miile” sunt distruse merge la fabrici de carton. Se amesteca cu apa si se obtin, intr-un final, cartoane termoizolante. Pare simplu. Dar, de-a lungul anilor, „ramasitele” banilor au fost protagonistele a tot felul de intamplari. Distrugerea banilor e o poveste cu mai multe capitole.
„Inainte de Revolutie, din bancnotele uzate care erau distruse se facea chiar hartie igienica”, isi aminteste, zambind, Ionel Nitu. Noile bilete, prevazute cu tot felul de elemente de securitate, nu mai permit astfel de „reciclari”. Noi aveam in sediu doua echipamente de tocat bancnote, iar capacitatea lor era doar de 240.000 de bilete. Dupa „macerare” ramaneau niste deseuri ca un soi de confeti, care trebuiau si ele distruse, prin ardere. O vreme, incinerarea acestora s-a facut la o fabrica din Piatra Neamt. Trimiteam „materialul” cu o comisie, formata din zece persoane, carora, evident, trebuia sa le platim diurna. Tot procesul dura in jur de o luna de zile. Am schimbat apoi mai multe fabrici, in diferite zone ale tarii. Dar era o problema: in urma arderii banilor ramanea un soi de cenusa, se forma o crusta care ajungea sa blocheze gratarele cuptoarelor respective”, ne-a spus Ionel Nitu.
Imaginea unui siloz plin cu bucatele minuscule din „mii de lei” e dezolanta. Mirosul greu, inecacios, te face sa uiti brusc orice parere de rau.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News