Toni Grecu a părăsit Divertis! Citeşte un interviu cu fostul lider al trupei

Citeşte un interviu realizat de Dorin Chioţea şi acordat de Toni Grecu pentru Libertatea în urmă cu câteva săptămâni:

Toni Grecu e tipul acela chel şi simpatic, pe care l-am cunoscut de aproape 20 de ani, atunci când şi umorul a devenit liber în România. L-am prins la o vorbă în clubul bucureştean Radu Fitness, unde vine să facă sport de plăcere. Cu zâmbetul pe buze, iată portretul unui om pesimist care trăieşte din glume bune născute din situaţii proaste. Aşadar, un Divertis-show fără imagini.

Libertatea: Maestre, râsul întinereşte?

Toni Grecu: E o formă de terapie, dar şi rezultatul unei stări de bine, specific doar omului pe suprafaţa pământului. Nicio altă vietate nu se poate exprima râzând. E un soi de fitness static, care pune în mişcare multe grupe de muşchi, sângele, inima, se emit endorfine…

Care râs v-ar atrage atentia cel mai tare?

Cel sincer, direct, sănătos, în hohote, pe care nu-l atingem foarte des. Sunt interesante şi râsul din oftică, cel fals, cel de formă, care mă enervează. Râsul caustic e o altă variantă ce provoacă stări contradictorii.

De ce Băsescu, Iliescu sau Constantinescu nu-s titulari de bancuri, precum Ceauşescu pe vremuri?

Imaginaţia populară şi sursele de inspiraţie s-au difuzat, nu mai au coerenţă. Atunci era un singur cuplu ultra-mediatizat, acum sunt multe personaje, nici nu ştii de cine să râzi mai tare. E o concurenţă mare, realitatea însăşi e un banc. Uitaţi-vă la alegerile locale, ce izvoare de umor natural, pur, involuntar, sec sunt.

Recomandări

PSD-PNL-UDMR au decis datele alegerilor prezidențiale 2025 – Surse

A murit Bulă în România?

Nu, el este în vreo 22 de milioane de români, de unde mai iese pe piaţă din când în când. Înainte umorul era motivat de constrângere, de frică, de ideologia comunistă. Când acestea au dispărut, organul umoristic s-a fleşcăit. Glumele vin din realitatea imediată, gata fabricate de personajele-politicieni.

La anul se împlinesc 20 de ani de la previziunile lui Brucan…

Cred că a greşit. S-au făcut transformări economice imense, dar sub aspect moral paşii au fost mici şi timizi. Lupta anticorupţie e o glumă proastă…

Aţi dat şpăgi vreodată?

Întrebarea e retorică. Bacşişurile clasice, da, le-am trecut în revistă: pentru meşteri, poştaşi, doctori cred că oricine cotizează. Asta e moştenirea genetică a poporului, să fim serioşi. Şpăgi grele n-am dat, n-am avut ocazia. Dacă eram vreun latifundiar şi doream să fac un zgârie-nori ce nu respectă regulile ofeream, că altfel nu se poate. Menţionez că permisul de conducere l-am luat normal, nu la Piteşti, şi nici la cinci categorii într-o zi, precum Piedone.

Faceţi un clasament al personajelor parodiate…

Nu poţi lua la mişto oameni necunoscuţi. De aceea politicienii din primele rânduri fac show-ul la Divertis: Iliescu, Băsescu, Năstase, Boc, Vanghelie… Îşi fac loc Piedone, Oprescu…

Recomandări

Ordonanța „trenuleț”: Angajările la stat suspendate, pensiile și salariile bugetarilor înghețate în 2025. Ce măsuri ia Guvernul

Care e starea naţiunii acum?

E de râsu-plânsu, pentru că în România profundă nu s-a întâmplat aproape nimic. Am fost la ţară, în locuri unde şi undele tv ajung greu, şi sunt cuprins de tristeţe.

Familia râde de dvs? Nu. Cei care fac umor nu-s mereu veseli, ci în general sobri. Acasă râdem ca nişte oameni normali.

Sunteţi pesimist? Da. E starea mea de bază, de aici izvorăşte umorul meu. E paradoxal, dar multe glume bune ies pe nervi, în urma stărilor tensionate din şedinţele de lucru.

Dacă nu eraţi un umorist bun, aveaţi şansa să fiţi un inginer prost? Am fost prieten cu ingineria până când n-a mai existat comunicare între noi. Mi-am văzut serios de treabă, fără a performa, atunci când înainte de ’89 tehnologia era pe o pantă ascendentă, de la minus spre zero. După Revoluţie am văzut unde era domeniul electronicii, specialitatea mea, şi mi-am dat seama că nu mai fac faţă. Trăisem destul o mare minciună.

Faceţi sport? De timp liber, mişcare. Vin la Radu Fitness să-mi păstrez tonusul, au aparate foarte bune aici. Nu trag de fiare în stil barbar, nu îmi construiesc corpul după modele anume.

Se fac bani din umor? Sunteţi bogat?

Apar foarte mulţi bani, însă nu în România. Aici industria de divertisment e într-o stare incipientă de vreo 20 de ani, deşi s-au făcut paşi importanţi. Consumul de resurse umane şi materiale e imens. Trăim decent, dar n-am făcut avere. N-avem case în Primăverii şi nici limuzine de lux.

Recomandări

Vladimir Putin va sfârși ca Bashar al-Assad în 2025, anunță Maximilian Andronnikov, aka Cezar, liderul Legiunii „Libertatea Rusiei”

Cum se împarte tortul la Divertis? Nu în funcţie de minutele jucate. Avem un sediu unde facem planurile, repetiţiile, iar remunerarea se face după talent, muncă, fără să fie diferenţe uluitoare. Există o manieră de cointeresare, dar e foarte greu să cuantifici creaţia. Dacă lucrează trei oameni pe un text de două pagini, iar unul spune două glume, altul patru, dar celălalt crează premisele pentru ele, cum împarţi banii? Foarte greu, iar asta o fac eu!

Ce părere aveţi despre concurenţă? Mondenii sunt foarte buni. Vacanţa Mare nu are suficientă expunere. Cârcotaşii merg încă bine, au un format original încă vandabil. E bine că există competiţie, pentru că din stres iese performanţa. Dacă eşti singur pe pistă nu poţi doborî recordul mondial.

Daţi o definiţie a şmecheriei. Cea mai importantă moştenire genetică a poporului român.

Există cineva de care n-aţi face mişto? Nu poţi râde de Dumnezeu. De la El în jos tot ce-i viu este demn de râsul omului, pentru că râsul este superior.

Dacă L-aţi întâlni, ce aţi dori să vă spună? Ca-n povestea lui Creangă… cea cu Ivan Turbincă… Aş vrea să-mi dea o turbincă în care să-i bag pe toţi cei care mă enervează.

Când aţi plâns ultima oară? La emisiunea Surprize-Surprize. Era situaţia de aşa natură… Plânsul e molipsitor, ca şi râsul. Prin anii ’70 un trib african a râs doi ani, a fost o criză în masă. Doar prin izolare s-au lăsat, deci singurătatea e tristă.

Care e cel mai mare regret? Că nu m-am născut în SUA. Poate aveam mai multe şanse să apar măcar cinci secunde într-un film american.

Numiţi trei temeri majore? Încălzirea globală, scumpirile combustibililor şi criza alimentelor.

Când minţiţi? Când trebuie să spun adevărul sub o altă formă.

Aveţi o deviză în viaţă? Fii tu însuţi!

Asta o spune şi Alina Plugaru. Aici ne asemănăm… Dar o să fiu diferit şi vă propun dilema pe care o am de 25 de ani: Când te învingi pe tine însuţi, care e rezultatul? Victorie sau înfrângere?

Urmărește-ne pe Google News