ComenteazăIan Bremmer, care este președinte și fondator al companiei Eurasia Group, o firmă specializată în cercetare și consultanță privind gestionarea riscurilor politice la nivel global, povestește că a început să analizeze strategiile de gestionare a pandemiei de COVID-19 încă din iunie 2020. La acea dată, scrie el, cercetarea s-a axat pe trei piloni: răspunsul sistemului de sănătate în fața pandemiei, reacțiile clasei politice și replica instituțiilor financiare.
Între timp, la un an de la izbucnirea pandemiei, editorialistul a constatat că multe dintre răspunsurile inițiale la criză au suferit adaptări și reinterpretări.
În cele ce urmează, iată o listă a celor mai inspirate strategii naționale de gestionare a crizei, așa cum a fost ea întocmită de Bremmer, incluzând și considerații generale asupra reacțiilor inițiale ale statelor, dar și evoluția acestor reacții. Comparația prezentată de Bremmer este între numărul total de cazuri și de decese din iunie 2020 și numărul total de cazuri și decese la care s-a ajuns în februarie 2021.
Vecinii Chinei din linia întâi: Taiwan, Coreea de Sud, Singapore
Taiwan – doar 9 decese
- Iunie 2020: 443 de cazuri, 7 decese/ februarie 2021: 940 de cazuri, 9 decese.
Taiwanul continuă să raporteze statistici admirabile când vine vorba despre gestionarea COVID-19, o dovadă a rezultatelor pe care le aduce un răspuns rapid al autorităților și monitorizarea agresivă a cazurilor, notează analistul revistei TIME.
Datele din Taiwan sunt cu atât mai impresionante cu cât țara nu a luat niciodată măsurile drastice la care au recurs alte state – deși, de curând, a restricționat intrarea în țară pentru persoanele care nu au cetățenie sau rezidență în Taiwan, adaugă acesta.
Trebuie spus, totuși, că o mare parte din măsurile sale de supraveghere a cetățenilor nu ar fi privite cu ochi buni în alte țări, în care populația reacționează mai dur la invadarea intimității.
Un dezavantaj al numărului scăzut de îmbolnăviri este faptul că, în rândul taiwanezilor, procentul celor care vor să se vaccineze nu este nici pe departe la fel de ridicat ca în alte țări în care pandemia se extinde, iar asta ar putea provoca probleme pe parcurs.
Revista TIME:
În luna iunie a anului trecut, când se înregistraseră 443 de îmbolnăviri la nivel național, țara a preferat, în locul blocării economiei, să închidă rapid granițele. A interzis exporturile de măști chirurgicale și, ulterior, a depistat persoanele de contact ale celor aflați în carantină, monitorizându-le inclusiv telefoanele pentru a afla dacă au respectat deciziile de carantinare.
Între timp, afacerile au mers mai departe – cu respectarea unor măsuri de precauție precum monitorizarea temperaturii sau furnizarea de produse igienice către clienți și angajați. În general, răspunsul centralizat al autorităților a fost văzut drept convingător și credibil și, cu siguranță, nu a dăunat nici faptul că vicepreședintele țării este un epidemiolog, notează specialistul revistei TIME.
Statul a acționat, de altfel, și în direcția consolidării relațiilor diplomatice cu alte țări, trimițând peste granițe echipamente medicale, inclusiv măști care purtau mențiunea: „Fabricat în Taiwan”. Această politică de promovare peste hotare a atras însă furia Chinei, care este îngrijorată că țara caută aliați care să-i sprijine mișcarea de obținere a independenței față de statul chinez.
Monitorizarea telefoanelor populației a fost o altă problemă, care a dat naștere unor întrebări legitime privind drepturile cetățenilor.
Singapore – 20% din PIB alocat pentru afacerile afectate de pandemie
- Iunie 2020: 38.965 de cazuri, 25 de decese/ februarie 2021: 59.832 de cazuri, 29 de decese.
Povestea statului Singapore este similară cu cea a Taiwanului: o serie de politici timpurii și agresive ale autorităților, printre care s-a numărat utilizarea tehnologiei de supraveghere a populației, au dat rezultate bune în lupta împotriva virusului.
În plus, statul a reușit să deschidă din nou porțile universităților pentru studenți, atrăgând astfel invidia întregii lumi academice, chiar dacă eforturile făcute pentru a-i proteja – precum limitarea timpului petrecut de ei la cantină și implementarea unor măsuri de monitorizare a temperaturii fiecăruia, prin intermediul unei aplicații – au afectat pe alocuri viața studenților.
Îngrijorările referitoare la Singapore vizează însă, la fel ca și în cazul Taiwanului, disponibilitatea și dorința populației de a se vaccina.
Bremmer mai crede că Singapore a avut de la bun început o serie de atuuri: o populație destul de redusă, de numai 5,7 milioane de cetățeni, și un sistem centralizat, cu o abordare paternalistă.
Țara se mai confruntă, în prezent, cu o serie de critici referitoare la modul în care s-a acționat în comunitățile de migranți, unde politicile de supraveghere sunt mai stricte, după ce s-a constatat că aici s-au depistat cele mai multe focare de coronavirus.
Un moment esențial a fost, de altfel, izbucnirea celui de-al doilea val, care a afectat în special aceste comunități, dezvăluind în același timp condițiile inumane de cazare a muncitorilor străini care dormeau și câte 20 în cameră. La un moment dat, 88% dintre cazurile înregistrate în țară proveneau din aceste comunități care fuseseră neglijate inițial de autorități.
Totuși, în cele din urmă, Singapore s-a descurcat admirabil, remarcă autorul articolului: guvernul a acordat stimulente considerabile pentru afacerile afectate de pandemie – acestea însumând 20% din Produsul Intern Brut al țării, iar banca sa centrală a simplificat masiv politicile monetare, la niveluri nemaiîntâlnite de la criza economică globală din 2009.
Coreea de Sud – pacienți urmăriți în timp real
- Iunie 2020: 11.902 cazuri, 976 de decese/ februarie 2021: 85.567 de cazuri, 1.544 de decese.
Coreea de Sud continuă să fie un model de urmat pentru democrațiile industriale avansate ale lumii atunci când vine vorba despre menținerea la minimum a numărului de cazuri, respectiv de decese provocate de COVID-19, scrie Bremmer.
Statul a atins aceste rezultate tratând agresiv focarele mici și eliminându-le înainte să devină o amenințare pentru restul populației. Acest lucru a fost posibil nu doar datorită guvernului, dispus să ia măsurile necesare de testare, depistare și monitorizare a populației, ci și cetățenilor dispuși să respecte regulile.
Asta nu înseamnă însă că statul a acționat într-o manieră ideală, remarcă autorul: a reușit să cumpere vaccinuri pentru populație, dar nu se află în prima linie pentru a le primi, în comparație cu țări precum Statele Unite și Marea Britanie.
S-a ajuns aici pentru că sud-coreenii au pariat pe medicamentele cu anticorpi monoclonali, despre care au crezut că ar funcționa atât de bine, încât ar reduce drastic vaccinările, dând timp autorităților să evalueze cele mai bune variante de gestionare a pandemiei. Totuși, Bremmer crede că acesta a fost un pas profund greșit.
Însă răspunsul inițial în lupta cu virusul s-a dovedit a fi inspirat. În plus, Coreea de Sud are la dispoziție resurse considerabile, atât economice, cât și tehnologice. De asemenea, cetățenii săi sunt dispuși să facă unele compromisuri când vine vorba despre confidențialitatea datelor, astfel încât s-au putut implementa tehnologii precum urmărirea în timp real a pacienților cu COVID-19.
Noua Zeelandă și Australia
Dacă am identifica o regulă în ce privește răspunsul fiecărui stat la pandemie, ar fi aceasta: cu cât statele au reacționat mai devreme și au avut o abordare mai agresivă, cu atât au avut rezultate mai bune, susține Ian Bremmer.
O a doua constatare ar fi că țările din zona Oceaniei, precum Noua Zeelandă și Australia, au avut reacții uimitoare – chiar dacă ele au venit din părți opuse ale spectrului politic.
Noua Zeelandă, țara în care 88% dintre locuitori au încredere în guvern
- Iunie 2020: 1.504 cazuri, 22 de decese/ februarie 2021: 2.344 de cazuri, 26 de decese.
În luna iunie, Noua Zeelandă era un candidat serios pentru a obține titlul de „cea mai bună strategie din lume” în gestionarea pandemiei, grație măsurilor sale rapide și agresive, mesajelor consistente, unei leadership politic puternic și accentului pus pe testare. Luni bune mai târziu, încă este un candidat pentru acest titlu, având în vedere că numărul de îmbolnăviri este cu mult mai scăzut decât cel al altor state.
Totuși, rata lentă de vaccinare este un motiv de îngrijorare. În plus, trebuie menționat că, pe măsură ce trecem la următoarele faze ale pandemiei, factorii politici vor trebui să apeleze la alte seturi de competențe, pe măsură ce își recalibrează reacțiile la schimbările din teren.
Până acum, Noua Zeelandă a reușit să facă asta, susține autorul topului.
Au contribuit la succesul țării și factori independenți de voința politică: faptul că vorbim despre un stat insular, ascuns într-un colț îndepărtat al Globului, de pildă. Totuși, rezultatele bune nu se datorează doar poziției geografice avantajoase.
Primul caz de coronavirus din Noua Zeelandă a fost înregistrat la 28 februarie 2020 și, în comparație cu alte guverne, autoritățile au reacționat rapid – la nici trei săptămâni mai târziu, au fost închise granițele pentru cetățeni străini.
La o săptămână de la închiderea granițelor, s-au închis și afacerile neesențiale, iar apoi a fost instituită o așa-numită carantină „de nivel patru”, la nivel național, ceea ce însemna că oamenii puteau să interacționeze doar cu persoanele cu care locuiau în aceeași casă. Măsurile au fost explicate, în live-uri pe Facebook, de către premierul Jacinda Ardern.
Cetățenii au fost încântați de reacția autorităților – în aprilie 2020, 88% dintre ei au spus că au încredere în guvernul lor în ce privește gestionarea pandemiei, în comparație cu doar 59%, media procentului de cetățeni care au oferit același răspuns în țările aparținând forumului G7 (n.r. – Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite).
De asemenea, premierul Ardern a promis că nimeni nu își va pierde locuința în cazul în care ar fi concediat, iar guvernul a implementat o serie de reforme fiscale menite să ajute întreprinderile mici din țară. Într-un buget lansat la jumătatea lunii mai a anului trecut, autoritățile au creat un fond echivalent cu aproximativ 17% din PIB pentru a menține locurile de muncă și a reduce rata șomajului în următorii doi ani.
Australia – răspuns prompt al autorităților
- Iunie 2020: 7.276 de cazuri, 102 decese/februarie 2021: 28.912 cazuri, 909 decese.
Poate fi dificil să te remarci în privința rezultatelor avute în gestionarea pandemiei când vecinul tău este Noua Zeelandă, dar Australia a făcut o treabă decentă, remarcă Ian Bremmer.
Rezultatele se datorează măsurilor timpurii de menținere a transmiterii virusului la niveluri minimale, limitându-se călătoriile, atât în și din afara țării, cât și în interiorul statului.
Și aici, la fel ca și în alte state cu rezultate bune, acțiunile privind vaccinarea populației au fost mai lente, dar țara nu pare să rămână tocmai în coada clasamentului nici din acest punct de vedere.
Premierul australian Scott Morrison a fost unul dintre liderii prietenoși cu Donald Trump, dar diferențele dintre cei doi sunt semnificative, consideră autorul articolului din TIME.
Astfel, răspunsul coordonat al autorităților din Australia, din întregul spectru politic, dar și respectul arătat oamenilor de știință au contribuit la obținerea unora dintre cele mai bune rezultate din lume, cel puțin până în luna iunie, când aveau doar 7.276 de cazuri și 102 decese, într-o țară cu 25 de milioane de oameni.
Peste 10% din PIB au cumulat stimulentele economice orientate către subvenționarea salariilor, dublarea indemnizațiilor de șomaj și îngrijirea copiilor.
Nu era limpede însă dacă Australia va păstra această direcție – Morrison provine dintr-un partid care s-a remarcat în privința atitudinilor conflictuale față de oamenii de știință.
Totuși, pe măsură ce virusul s-a răspândit, a fost înființată o structură națională formată din lideri regionali și de stat din întregul spectru politic, menită să vină cu un răspuns coordonat, dictat de specialiști.
Drept urmare, de curând, 93% dintre australieni declarau că, în opinia lor, guvernul s-a descurcat „bine sau foarte bine” în gestionarea pandemiei.
Țările din Grupul celor 7. Cine a avut cele mai bune răspunsuri
Canada. Comparația cu SUA o avantajează
- Iunie 2020: 98.645 de cazuri, 8.035 de decese/februarie 2021: 839.455 de cazuri, 21.455 de decese.
Dacă învecinarea Australiei cu Noua Zeelandă îi dezavantajează pe australieni când vine vorba despre percepția generală referitoare la felul în care au gestionat pandemia, Canada se află fix în situația opusă. Astfel, lupta împotriva COVID-19 purtată de vecinul său din sud, adică SUA, face ca eforturile Canadei, prin comparație, să pară eficiente.
În realitate, țara a traversat o perioadă dificilă și există îngrijorări întemeiate cu privire la ceea ce pot face noile variante ale virusului, dar procesul de vaccinare a fost luat în serios, chiar dacă țara este dependentă de aprovizionarea cu vaccinuri din străinătate, având în vedere faptul că nu are o linie de producție internă. Mai mult, Canada s-a confruntat și cu alte probleme care au afectat multe alte democrații din lume – protestele față de carantinarea obligatorie.
De asemenea, deși abia a reușit să combată, cu dificultate, al doilea val al pandemiei, țara se află în plin proces de reluare a activității, chiar dacă vaccinurile nu au ajuns încă nici la 4% din populație.
O mențiune onorabilă: Germania. Numărul mare de paturi a redus presiunea
- Iunie 2020: 186.522 de cazuri, 8.752 de decese/februarie 2021: 2.368.015 cazuri, 66.831 de decese.
Sarcina Germaniei este mai dificilă decât a multor altor state când vine vorba despre lupta împotriva COVID-19 – nu este responsabilă doar pentru propriii cetățeni, ci, având în vedere influența sa în Europa, de fapt, trebuie să își asume răspunderea și pentru restul Europei, remarcă Ian Bremmer.
În prezent însă, Germania nu se descurcă foarte bine în gestionarea pandemiei la ea acasă – acest ultim val fiind atribuit, de unele voci critice, jocurilor politice jucate înainte de alegeri. De asemenea, procesul de vaccinare avansează lent, chiar în raport cu alte țări din Uniunea Europeană.
În prezent, UE încearcă să facă rost de mai multe vaccinuri și este aproape de a fi considerată un eșec când vine vorba despre vaccinarea cetățenilor. Acest lucru este cu atât mai deranjant cu cât o companie germană, BioNTech, a fost cea care a dezvoltat primul vaccin (în colaborare cu Pfizer) care și-a demonstrat eficacitatea în studiile clinice de fază trei.
O provocare o constituie și cetățenii care protestează față de măsurile anti-COVID, al căror număr crește pe zi ce trece.
Inițial, reacția Germaniei la virus a fost considerată un model de bune practici în Europa, reflectând atât norocul țării, cât și faptul că a pornit în cursă având o serie de avantaje. Astfel, la început, țara a fost scutită de o creștere timpurie alarmantă a numărului de cazuri, așa cum s-a întâmplat în Spania și Italia, iar eforturile sale rapide de izolare (inclusiv testarea în masă, comunicarea publică extinsă și transparența) au primit sprijin public. A reușit, datorită numărului mare de spitale și de paturi de terapie intensivă, să reducă presiunea și a ajutat și faptul că, în mare măsură, regulile de distanțare socială au fost respectate.
Eforturile fiscale ale guvernului au fost inițial sub așteptări, având în vedere economia Germaniei, dar piețele au reacționat pozitiv la decizia țării de a modifica politicile bugetare și de a adopta un pachet substanțial de măsuri, subliniază autorul analizei.
Esențele tari se țin în sticluțe mici
Islanda. Țara cu cea mai bună rată statistică de testare din lume
- Iunie 2020: 1.807 cazuri, 10 decese/februarie 2021: 6.044 de cazuri, 29 de decese.
Statisticile vorbesc de la sine. Nu e ca și cum totul ar fi mers ca uns pentru Islanda, pe tot parcursul anului – numărul cazurilor a crescut, la începutul toamnei, la fel ca și în alte țări din restul Europei.
Totuși, Islanda a rămas fidelă modelului său de testare și de carantinare și, la începutul acestei luni, a demarat procesul de redeschidere a barurilor și a sălilor de sport. Rata de vaccinare nu este una ridicată, dar numărul total de cazuri, precum și numărul total de cetățeni care locuiesc aici (364.000), alături de experiența sa în ce privește monitorizarea cazurilor înseamnă că lucrurile se află pe făgașul cel bun.
Rețeta succesului? După primele cazuri depistate la începutul lui martie, anul trecut, Islanda a instituit rapid un mecanism amplu, gratuit de testare și monitorizare a contacților pentru a-i identifica și izola.
Rezultatele au fost atât de bune – doar 10 persoane au murit din cauza virusului, dintre care șapte depășiseră vârsta de 70 de ani -, încât au reușit să evite carantinarea totală. Astfel, unele școli, muzee și întreprinderi se pregăteau să-și reia activitatea de la mijlocul lunii aprilie, când cazurile erau în declin.
Deși numărul de persoane care locuiesc în Islanda este mic, iar asta a ajutat, statistic, țara a avut cea mai bună rată de testare din întreaga lume.
Măsurile pentru stimularea economiei nu s-au tradus în același nivel de cheltuieli la care au ajuns alte state, dar nici impactul asupra economiei nu a fost același. O imagine de ansamblu a economiei islandeze va trebui să ia în calcul și turismul din țară, turism de care Islanda este dependentă, dar, pentru moment, povestea acestui stat este una de succes.
Emiratele Arabe Unite. Amenzi de 5.500 de dolari pentru postări pe social media
- Iunie 2020: 40.507 cazuri, 284 de decese/februarie 2021: 361.866 de cazuri, 1.073 de decese.
În iunie, Emiratele Arate Unite se confruntau cu probleme serioase, altele decât pandemia, având în vedere toate tulburările care se petreceau pe piața petrolului. Cu toate astea, au reușit să aibă unul dintre cele mai robuste răspunsuri din lume în fața pandemiei.
Astăzi, dincolo de unele focare apărute ici și colo, valul de îmbolnăviri nu le pune probleme majore. De asemenea, au luat foarte în serios vaccinarea și se numără printre statele cu cele mai bune performanțe în această zonă, remarcă autorul articolului din TIME.
Emiratele Arabe se numără, de asemenea, printre puținele țări al căror răspuns poate fi considerat unul remarcabil în fața pandemiei, atât în iunie 2020, cât și în februarie 2021, adaugă acesta.
Țara a avut succes pentru că a adoptat măsuri stricte de distanțare socială, a interzis evenimentele publice, inclusiv pe cele religioase și a dus campanii agresive referitoare la importanța dezinfectării.
Îndoielnică a fost, în schimb, decizia lor de a taxa cu amenzi de 5.500 de dolari pe oricine împărtășea pe rețelele sociale informații medicale care contraziceau ceea ce venea dinspre autorități, deși acest instrument s-a dovedit a fi util pentru limitarea teoriilor conspirației. În cele din urmă, acest sistem a contribuit la obținerea unei perioade reduse de carantinare a populației.
De asemenea, banca sa centrală a fost deosebit de agresivă pe frontul stimulentelor de lichidități (nu uitați și războiul petrolier), pentru a oferi un soi de balast financiar. Cumulate, aceste măsuri au conturat un răspuns foarte puternic al Emiratelor Arabe Unite, în ciuda tuturor celorlalte chestiuni geopolitice în care țara era angrenată.
Țările care au depășit așteptările
Grecia. Urmează provocarea verii
- Iunie 2020: 3.068 de cazuri, 183 de decese/ februarie 2021: 174.659 de cazuri, 6.194 de decese.
Luând în considerare toate dificultățile politice, economice și sociale prin care Grecia a trecut în cei zece ani dinaintea izbucnirii pandemiei, includerea acestei țări în top a fost una neașteptată. Grecia a petrecut toamna și iarna lui 2020 încercând să își mențină economia pe linia de plutire. Dacă în iunie persistau îngrijorările cu privire la ce se va întâmpla când se vor redeschide granițele pentru turiști – un colac de salvare pentru economie – și, în timp ce numărul turiștilor a scăzut considerabil față de alți ani, gestionarea sistemului de sănătate nu a scăpat de sub control.
Succesul Greciei poate fi atribuit, în bună măsură, supravegherii continue și altor măsuri politice luate de guvernul de la Atena, care a blocat rapid extinderea focarelor.
Totuși, rata de vaccinare a țării nu este spectaculoasă, dar procentul scăzut de vaccinări poate fi atribuit mai degrabă factorilor de decizie din Bruxelles. La fel ca anul trecut, sezonul turistic de vară va fi crucial pentru Grecia, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectiva sistemului de sănătate, ceea ce înseamnă că ar putea să cântărească decisiv și în politică.
Problema Greciei a fost că, după un deceniu de austeritate, sistemul de sănătate a devenit incapabil să facă față unei pandemii. Puținele resurse ale statului au fost însă direcționate către achiziționarea mai multor paturi ATI și angajarea de personal medical.
Pe de altă parte, relansarea economică a Greciei depinde în special de reluarea turismului, care reprezintă 20% din PIB și susține în jur de 700.000 de locuri de muncă. Această relansare presupune însă și posibilitatea apariției unui nou val de coronavirus, motiv pentru care guvernul încearcă să elaboreze un sistem care să le permită turiștilor să vină în țară, menținând în același timp un risc scăzut de răspândire a virusului.
Având în vedere, de asemenea, starea economiei globale, nu este clar dacă oamenii își vor mai permite vacanțe în Grecia la fel ca până acum.
Argentina
- Iunie 2020: 24.761 de cazuri, 717 decese/februarie 2021: 2.039.124 de cazuri, 50.616 decese.
Argentina s-a aflat, inițial, în luna iunie a anului 2020, pe lista țărilor cu cele mai bune răspunsuri în fața pandemiei, însă lucrurile s-au schimbat drastic.
Spre deosebire de rata de răspândire în statele din Asia, Europa și America de Nord, COVID-19 a apărut mai târziu în America Latină. În Argentina, valul a lovit serios în septembrie și, de atunci, lucrurile au mers tot mai rău.
Pe lângă pandemie, țara continuă să se confrunte cu o criză economică ce persistă de aproape două decenii. Date oficiale publicate în septembrie arată că mai bine de 40% dintre cetățenii Argentinei trăiau în sărăcie în primele șase luni ale anului trecut – o creștere de peste 5 procente față de precedentele șase luni, iar asta a fost înainte ca virusul să facă ravagii.
Singura strategie dezvoltată de guvernul argentinian a fost impunerea unei carantinări lungi și stricte, care inițial a ajutat, dar care acum pare o măsură greu de impus încă o dată.
Argentina a primit însă recent o veste bună: vaccinul Sputnik V, pe care l-a achiziționat din Rusia și care a fost deja administrat președintelui și vicepreședintelui Argentinei, s-a dovedit a avea o eficacitate de peste 90%, potrivit unui studiu publicat în „The Lancet”.
Trei concluzii la final
Trei lucruri se desprind din această analiză, când privim la eforturile tuturor acestor țări, întinse pe parcursul unui an, de combatere a pandemiei de COVID-19, scrie Ian Bremmer.
1. Norocul se poate schimba
Unele dintre statele de pe această listă au făcut față atât de bine în prima parte a crizei, încât achiziția de vaccinuri nu a fost o prioritate sau s-a considerat că nu există resurse.
Cele mai multe dintre țările care au procedat astfel – Taiwan, Singapore, Coreea de Sud, Noua Zeelandă și Australia – au încă posibilitatea să îndrepte lucrurile, dar trebuie să fie precaute cu privire la posibilele mutații pe care virusul le-ar putea suferi.
De asemenea, având în vedere că vorbim despre state democratice, chiar dacă cetățenii din fiecare țară acceptă într-o măsură diferită monitorizarea statului, există posibilitatea ca populația să obosească din cauza extinderii nejustificate a anumitor măsuri. Statele nedemocratice au îngrijorări similare, dar în cazul lor, pragul de instabilitate socială care le amenință puterea nu este așa de ușor de trecut, scrie analistul revistei TIME.
2. Cei din urmă vor fi cei dintâi
În al doilea rând, există țări care, deși au avut un răspuns inițial slab, au reușit apoi să recupereze, vaccinându-și populațiile într-un ritm impresionant. Israelul și Marea Britanie sunt reprezentative pentru această categorie, iar SUA merită o mențiune. Rămâne însă de văzut cât de mult va conta capitalul politic al premierilor din Marea Britanie și din Israel, care se ocupă, ambii, de alte chestiuni decât cele provocate de pandemie.
Cât despre fostul președinte american Donald Trump, el a pierdut alegerile, în mare parte, din cauza gestionării slabe a crizei provocate de coronavirus, consideră Bremmer.
Pe de altă parte, poveștile acestor state ne arată că este posibil să reparăm greșelile trecutului.
3. Cei care ne conduc
Evident, nu toate țările au pornit de pe poziții de egalitate în ce privește capacitatea sistemului medical, sistemul politic, resursele financiare.
Au existat însă reacții bune din partea unor țări cu o situație economică precară, precum Grecia, dar am văzut și cea mai bogată țară din lume, Statele Unite, luptând din greu cu aceeași pandemie, notează publicistul.
Mai mult, am văzut că state nedemocratice, precum China și Vietnam, au implementat strategii de succes, dar la fel au procedat și unele democrații puternice precum Noua Zeelandă și Australia. Asta ne spune că nu doar banii sau orientarea politică sunt importante, ci oamenii care iau deciziile, precum și capacitatea lor de a le inspira cetățenilor sentimentul că luptă pentru un scop comun, adaugă acesta.
Acei lideri care au luat în serios amenințarea și s-au bazat pe știință pentru a-și formula strategiile politice sunt cei care, deocamdată, s-au descurcat cel mai bine. Cârmuitorii țării sunt importanți, iar pandemia cu care încă ne luptăm ne-a arătat încă o dată asta, concluzionează Ian Bremmer.