Istoricii de la IRRD transmit un drept la replică, prin care îl contrazic pe secretarul general Emilian Cutean care i-a acuzat că nu au lucrat eficient.
Săptămâna trecută, Andrei Ursu l-a acuzat pe secretarul general al IRRD, Emilian Cutean, că l-a demis în mod abuziv din funcția de director științific.
De profesie inginer, cu o carieră de 30 de ani în domeniul informaticii în Statele Unite, Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Rusu, s-a stabilit în România la scurt timp după numirea la Institutul Revoluției, unde a fost adus de Petre Roman, directorul general al Institutului. În perioada petrecută la IRRD, Andrei Ursu a adus noi membri în Consiliul Științific al institutului și a pus bazele unei noi echipe de cercetători. Studiile acestora au fost reunite în volumul „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989” (Polirom, 2022). Această carte ar fi supărat conducerea și ar fi dus la demiterea sa, potrivit acestuia.
„O să vedem pe unde au fost un an de zile. Șapte inși au produs o carte de 300 de pagini? Până acum ne-au acuzat că institutul nu-și merită banii și se scriau câte cinci cărți”, a declarat secretarul general al IRRD pentru Libertatea, după ieșirea publică a lui Andrei Ursu.
Prima carte „conform standardelor științifice internaționale”
Cercetătorii IRRD au transmis ziarului Libertatea un drept la replică privitor la declarațiile lui Emilian Cutean și a activității acestuia în cadrul institutului.
„Volumul a fost «bun de tipar» la 5 luni de la angajarea majorității cercetătorilor, o performanță rară pentru cercetarea istorică de calitate”, mai adaugă istoricii angajați la institut.
Aceștia mai spun și că „până în luna martie 2022, institutul a avut doar un cercetător, iar de atunci și până în octombrie 2022 a avut doar 5 cercetători, și nu 7.”
În premieră pentru IRRD, unii dintre noi am participat cu comunicări științifice și mese rotunde la conferințe de prestigiu internaționale și în țară. «Căderea unui dictator» a fost prima carte din istoria IRRD care a trecut printr-un proces de peer-review conform standardelor științifice internaționale. A fost și prima carte a IRRD publicată de o editură de prestigiu, pe cheltuiala acesteia.
Cercetătorii IRRD, în dreptul la replică:
Istoricii acuză că Emilian Cutean nu a participat la lansările și colocviile susținute pentru acest volum, cu excepția unei întruniri de la Academia Română. „Domnul Cutean pare că judecă și «apreciază» cercetarea istorică la kilogram, neavând vreo calificare în acest sens. Mai mult, el însuși recunoaște în intervenția publicată în Libertatea că de fapt nici nu a citit cartea”, se mai arată în documentul primit de ziar.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
pikpik • 06.12.2022, 20:06
Desfiintare institutului e necesarå din respect fatå de rånitii si decedatii din decembrie 1989, ce numai revolutie n-a fost. Totodatå retragerea tuturor certificatelor de "revolutionar"...si toate beneficiile obtinute så fie returnate statului, cå toti detinåtorii lor sunt doar lichele.
ivryernest • 05.12.2022, 18:20
Cum se scrie Istoria ! În România, există un eveniment crucial, care a schimbat (în bine sau în rău ?) țara și pe locuitorii ei. Cine nu știe de Revoluția din 1989 ? Există chiar, culmea ironiei, și un Institut al Revoluției. Patetic ! Dece toate astea, fiindcă se știe CU CERTITUDINE că atunci, în 1989, NU a fost vorba de o revoluție, ci o operație a Serviciilor secrete sovietice, în colaborare cu Serviciile secrete din România și cu Securitatea română. Poporul, fără aceste componente exterioare lui, n-ar fi îndrăznit să miște nici măcar degetul mic... Și acum, după 33 de ani, se vorbește serios de Revoluție ! În decembrie 1989, eram în străinătate. Când am auzit de acele evenimente, simțul realității m-a făcut să nu cred. NU, poporul român nu-i capabil de așa ceva ! După ani de zile, din diverse surse, mi s-a confirmat intuiția. Deci, existența Institutului Revoluției e la fel de pertinentă cum a fost "alegerea" lui Ion Ilici Iliescu drept președinte al țării. Mi-ar fi fost rușine să trăiasc atunci în România !