În județul Suceava, o tradiție de aproape 130 de ani este cea a realizării crucilor de gheață de pompierii voluntari din comuna Bosanci, limitrofă municipiului Suceava.

Realizarea crucilor de gheață înaintea Bobotezei datează din anul 1893 când s-a produs un incendiu puternic ce a afectat o mare parte din sat, iar pompierii au stabilit cu biserica parohială să confecționeze aceste cruci din gheață pentru a feri localitatea de necazuri și incendii.

Aceștia taie gheața ce se formează pe lacul Parţâc din localitate de unde scot blocuri de gheață pe care au fost trasate formele crucilor cu ajutorul unor liniare de lemn şi a şabloanelor din carton.

Monedă lipită pe crucea de gheață

Crucile de gheață astfel realizate sunt donate de
pompieri mai multor biserici din Bosanci și din Suceava pentru a fi folosite la
slujba de sfințire a agheazmei. Potrivit localnicilor, cei care doresc să li se
împlinească o dorință trebuie să lipească o monedă de crucea de gheață, iar
dacă aceasta rămâne lipită, atunci dorința se va îndeplini.

În majoritatea satelor dar şi în oraşe, în ajunul Bobotezei, 5 spre 6 ianuarie grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului ”cu crucea”. Această datină este asemănătoare colindatului cu ”Moş Ajunul” de la Crăciun. Copiii care umblă cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne) nu rostesc însă texte versificate, ci strigă doar ”Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!”, de trei ori.

La sate, răsplata copiilor sunt merele, nucile,
prăjiturile pe care ei le strâng în trăistuţe, petrecute peste umăr, iar gazda
îi primeşte în casă, îi serveşte cu bucate de post, după ce acestea au fost
stropite cu agheasmă.

O pondere deosebită, în ajunul Bobotezei, o deţin însă actele ritualice şi practicile de purificare şi alungare a spiritelor, precum stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau lacurilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti.

Din apa sfințită se bea opt zile

Se credea că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează,
pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se
credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de
Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia spune că, în această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

În Ajunul Bobotezei, credincioşii ţin post negru, fiind
şi un prilej de reculegere duhovnicească înaintea marelui praznic al Botezului
Mântuitorului, iar în unele regiuni, creştinii ortodocşi gustă pe nemâncate din
Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei, până la 14 ianuarie.

În ziua de Bobotează, 6 ianuarie, credincioşii merg la biserica unde, în timpul slujbei de Iordan are loc sfinţirea apei. La sate, această slujbă se face în spaţii deschise, unde este o fântână sau pe malul unui râu.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare persoană îşi ia apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă după care stropesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul acesteia.

 
 

Urmărește-ne pe Google News