De Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiuții, Albii.
Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele.
Credințe despre Blajini
Există și credința că ei provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere. Alteori sunt priviți că fiind cei care susțin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufundă în haos.
În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insulă foarte aproape de Răi, pe unde trece Apa Sâmbetei.
În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos peste și trăiesc într-un pârau; femeile și fețele lor cântă foarte frumos, încât răsuna văile de cântecele lor melodioase”, scrie crestinortodox.ro
Există credința că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. Aceștia fiind prea mici, au fost mutați pe lumea cealaltă și apoi l-a făcut pe om.
Blajinii trăiesc fără femeile lor, conviețuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreației. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar află dincolo de lumea văzută, pe unde se vărsa Apa Sâmbetei, în deltă ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii.