Potrivit tradiţiei populare, Sfântul Spiridon este singurul sfânt care îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă prin rugăciuni.
În toate bisericile din ţară, de ziua Sfântului Spiridon se fac slujbe, iar la sfârşitul slujbei se împarte credincioşilor agheazma, care e bună pentru bolile primejdioase.
Mulţi credincioşi respectă această zi deoarece în popor se crede că Sfântul Spiridon îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe bolnavi.
De asemenea, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu face curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă şi-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala şi să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete etc.
Spiridon, singurul Sfânt călător
Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Skia din insula Cipru, pe timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, pe al cărui fiu l-a vindecat . El a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, din apropierea oraşului Pafos, şi a participat şi la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, unde s-a dovedit un fervent apărător al dreptei credinţe, împotriva ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi.
Sfântul a murit în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda.
În anul 1453, Moaştele Sfântului Spiridon au fost duse în Serbia, iar apoi au fost mutate în insula Corfu din Grecia, unde se afla şi astăzi. Potrivit tradiţiei populare, Sfântul Spiridon se ridică din racla sa pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă prin rugăciune, cu credinţă şi dragoste. Pentru că aleargă prin toată lumea să îi ajute pe credincioşii aflaţi la anaghie, Sfântul îşi toceşte periodic încălţămintea, nişte papuci din mătase. Astfel că, preoţii de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcămintea şi încălţămintea tocită, pe data de 12 decembrie. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume. De aceea, Sfântul Spiridon a fost denumit şi „Sfântul călător”. Se spune că din când în când moaştele sale dispar din biserica din Corfu, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite sau murdare.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!