- În Duminica Floriilor, se strâng ramuri înmugurite de salcie şi se duc la biserică, pentru a fi sfinţite de preot. Ele reprezintă renaşterea anuală a vegetaţiei, dar şi faptul că Iisus a fost întâm-pinat, la intrarea în Ierusalim, cu ramuri de salcie. Creştinii împodobesc icoanele şi ferestrele cu coroniţe de salcie sfinţită pentru a fi feriţi de boli.
- Se spune că cel care se împărtăşeşte în Duminica Floriilor are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.
- Tot acum se poate mânca peşte, deşi suntem în plin post al Paştelui, fiind zi de dezlegare.
- Şi morţii trebuie cinstiţi în această zi, în multe zone existând obiceiul curăţării mormintelor, al stropirii lor cu apă sfinţită şi al împodobirii lor cu crenguţe sfinţite de salcie.
- O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.
- În ajun de Florii, fetele nemăritate fierb busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu aceasta se spală pe cap şi apoi o toarnă la rădăcina unui păr înflorit. În acest mod, se zice că în scurt timp îşi vor întâlni alesul inimii. Datina spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.
În Moldova
- Femeile prepară plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor. Este o zi în care, în fiecare zonă, se împarte pentru sufletul celor plecaţi dintre cei vii.
În Transilvania şi Banat
- Tot în ajun, fetele mari pun o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit, ca răsăritul soarelui să le găsească acolo. Aceste obiecte sunt folosite apoi în farmecele de dragoste şi de sănătate.
În Oltenia
- Tinerii care s-au căsătorit în anul care a trecut, îmbrăcaţi în hainele din ziua nunţii, merg la biserică, unde, îngenunchind pe un petic de pânză albă, sunt spovediţi de preot. După ce se mărturisesc la preot, aceştia merg la naşii de cununie, la socrii mari şi mici pentru a-şi cere iertare. Obiceiul e cunoscut sub numele de “Iertarea de Florii” sau “Spovedania pe petic alb”.