Printre rudele care aşteaptă aici, la Constanța, cu orele, la poartă, să afle dacă persoanele dragi mai sunt în viaţă, se întrezărește un bărbat. „De la 11, de când s-a întâmplat am venit aici, să aflu despre mama. Mi-au dat răspunsuri confuze, mi-au zis că doar medicul ei, doctor Maxim, poate să îmi dea astfel de detalii. Acum e ora cinci după-amiază şi încă aştept”, spune Ioan S., fiului unei femei care era internată în Secţia ATI la spital.
El poartă un tricou şi o geacă albă, pantofi negri, de stradă, şi pantaloni cadrilaţi. Masca scămoasă stă strâmb pe figură şi ochii privesc în jos.
Își înșiruie povestea fără cap și fără coadă, doar cu durerea confuză, o confuzie care atenuează din claritatea realității că a rămas fără mamă. Dar asta a aflat abia târziu. Ziua începuse știind că ea e tot mai bine.
„După Covid, mama luase o bacterie din spital”
Mama lui Ioan avea 65 de ani şi a fost diagnosticată cu Covid-19. „Trecuse de Covid, dar luase o bacterie din spital, aşa mi-au spus. Când s-o luăm acasă, ne-au zis că trebuie să mai stea. De trei săptămâni, mi-am lăsat serviciu, familie, în Italia, să vin aici, lângă ea. Ultimul lucru pe care mi l-a spus a fost: «Când mă luaţi acasă?» Se simţea mai bine, crescuse oxigenul în sânge, ca prin minune, la 92. Dimineaţa asta (vineri dimineaţă – n.red.) am avut veşti bune, pe la opt”, povesteşte bărbatul, care e originar din Medgidia.
Şefa spitalului nu se mai afla la birou când a încercat din nou să discute cu ea, dar câteva asistente l-au direcţionat, din pavilionul conducerii, spre cortul de triaj: “Noi nu vă putem spune, dar cum nu v-a dat nimeni telefon? Duceţi-vă acolo, că acolo au o listă”.
„Sistemul ăsta de nimic”
La cortul de triaj, exista, într-adevăr, o listă şi un protocol, firesc în astfel de momente. Cea care a fost chemată să îi dea vestea tristă a fost medicul care o tratat pe mama lui Ioan, doctoriţa Corina Maxim. „Numai medicul poate da astfel de detalii rudelor, noi nu putem! Am chemat-o pe doamna doctor”, a explicat medicul din cortul de triaj.
Doctorul a venit: „Mama dumneavoastră nu mai este. Credeam că ştiţi, că v-au anunţat”. Ioan a tăcut minute bune, apoi, după ce explicaţiile medicului s-au oprit, a răspuns: „Mama era o luptătoare, lupta pentru viaţă, aşa spunea, că luptă, a luptat cu Covidul, cu bacteria. De ce să mai lupţi, când te omoară în spital? Nu dau vina pe dumneavoastră, doamnă, dau vina pe sistemul ăsta de nimic”. Apoi, bărbatul s-a depărtat un pic. „Şi-acum, vă rog să mă scuzaţi, mi s-a dărâmat lumea, vă rog să mă înţelegeţi, asta am pierdut, sunt al nimănui. Nu mai am nici mamă, nici serviciu, nimic”.
„O să-i aibă pe conştiinţă!”
Pentru că morga Spitalului de Boli Infecţioase din Constanţa este scoasă din funcţiune, corpurile celor morţi în incendiu au fost depuse la morga de la Cimitirul Central din oraş. Acolo au fost chemate rudele, să facă recunoaşterea.
Primii care au venit, aparţinători ai pacientei decedate în timpul transferului, au declarat că au un singur lucru de transmis guvernanţilor: „De 30 de ani nu fac nimic. Sunt vinovaţi toţi! O să-i aibă pe oamenii ăştia pe conştiinţă!”.
Tot pavilionul Spitalului de Boli Infecţioase din Constanţa miroase a fum. În biroul medicilor, de lângă secţia ATI, au rămas încă atârnând foile cu rezultatele ultimelor analize. Doar pereţii sunt afumaţi, ceştile de cafea sunt la locul lor, așteptând să înmoaie oboseala unui corp medical epuizat și, de astăzi, din nou îndoliat la rându-i. La fel şi scaunele, şi lumea, dar nu pentru toţi oamenii.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro