ComenteazăUPDATE: Mihai Ochiuleț, fiul pacientului decedat la Spitalul Județean Constanța, a făcut noi declarații despre cazul tatălui său în emisiunea
Adriana Nedelea LA FIX:
Femeia, de 70 de ani, este adusă de Ambulanță, introdusă pe cod verde (urgență relativ ușoară) și moare din cauza unor afecțiuni pulmonare netratate de medici în timp util.
Bărbatul, de 70 de ani, este adus tot de Ambulanță, introdus pe același cod verde, și moare tot din cauza unor afecțiuni la plămâni ignorate de medici prea mult timp.
Ambii pacienți își
alertează familiile, spunându-le că se simt tot mai rău, că nu sunt băgați în
seamă de nimeni și că ”nu se descurcă cu medicii”. Rudele le vin în ajutor și
abia când ele își ies din fire, cei doi primesc atenția personalului medical.
Niciunul nu mai trăiește astăzi.
Abandonat
pe o targă
Este 26 septembrie
2019, pe la apus, când un bărbat de 70 de ani din Constanța începe să simtă
dureri puternice în piept și picioare. Abia mai poate respira când sună la 112.
E ora 17:00, o echipă a ambulanței ajunge acasă, îl consultă și îi spune că trebuie
să meargă la spital.
Ștefan Ochiuleț locuiește
chiar lângă Spitalul Județean, așa că la 17:21 personalul de pe ambulanță îl
preda deja celui de la Urgență. E puțin cam mult spus că bărbatul a fost predat
la Urgență pentru că, de fapt, a fost lăsat pe targă, în afara secției. Trec
astfel trei ore până când Ștefan Ochiuleț va fi consultat prima dată.
Până atunci, însă, starea bărbatului se agravează, dar nicio asistentă, niciun medic, nimeni nu îl întreabă nici măcar de complezență cum se simte, deși omul ruga cu insistență să fie consultat, spunând oricui trecea pe lângă el că se simte tot mai rău: ”Așteptați, că o să fiți chemat”, i s-a răspuns timp de trei ore.
În timpul ăsta, lui
Ștefan Ochiuleț i se completează doar o fișă medicală, iar în timpul trierii
urgențelor i se distribuie codul verde, ceea ce înseamnă că era considerat
drept o urgență mai degrabă ușoară decât gravă.
Timpul
de așteptare depășit de trei ori
Seara, bărbatul își
cheamă fiul în ajutor, spunându-i că nu se descurcă singur și că nu este băgat
în seamă de nimeni. Băiatul ajunge într-un suflet la spital și își iese din
fire, intră în biroul unei asistente și îi spune că a fost încălcat protocolul
de urgență, conform căruia pacienții care primesc codul verde trebuie să fie
consultați în maximum 60 de minute. În cazul tatălui său, timpul de așteptare
prevăzut de protocol fusese depășit deja de trei ori.
Asistenta îi
răspunde într-o doară că ”se face schimb de tură” și că din această cauză
niciun medic nu îi poate consulta tatăl. Tânărul ridică tonul și amenință asistentele
că va face plângeri forurilor medicale superioare pentru încălcarea
nejustificată a protocolului.
Asistenta se răstește și îi spune: ”Asta e situația, nu este suficient personal”. Băiatul insistă și îi spune că din cauza lor și a nerespectării protocolului, starea tatălui său se înrăutățește și că vor fi trași la răspundere pentru asta.
Niciun tratament până la miezul nopții
Un
sfert de oră mai târziu, bărbatul era dus în sala de consultație. Medicul de
gardă îl repede pe bărbat și îi spune că ”nu are nimic” și că a venit degeaba la
Urgență, pentru că locul lui era la medicul de familie. Nici până aproape de
miezul nopții, bărbatul nu primește tratament, deși devine febril și începe să
tremure. I se spune că trebuie să mai aștepte, pentru că nu reprezintă o urgență.
Bărbatul
cere să meargă acasă, pentru că vrea să se întindă în pat, tot acolo unde speră
că își va reveni măcar printr-o minune, dacă prin tratament oricum nu se putea.
După
30 de ore, bărbatul, căruia i se repetase să stea liniștit, că analizele ”i-au
ieșit bine”, iar starea în care se află nu reprezintă o urgență, își sună fiul
din nou spunându-i că simte că va ceda.
Trimis de urgență la …Spitalul Județean
E
șapte dimineața când băiatul ajunge cu tatăl său la Spitalul Militar din
Constanța, în speranța că acolo vor fi băgați în seamă de medici. Nu numai că se
întâmplă lucrul ăsta, dar bărbatul este intubat imediat cu oxigen, iar medicul
de gardă intră în alertă. Le spune băiatului și tatălui său că analizele sunt
foarte proaste și bărbatul se află în stare gravă, drept pentru care trebuie
transportat de urgență la Spitalul Județean, tocmai pentru că acolo există infrastructură
medicală superioară. Medicii de la Spitalul Militar sună la 112, cer o
ambulanță, bărbatul de 70 de ani ajunge din nou la Spitalul Județean, unde
începe iar calvarul.
Ca
într-o piesă absurdă, medicii de la Spitalul Județean îi spun familiei să stea
liniștită, că bărbatul este bine, că analizele sunt în regulă, deși bărbatului
îi apăruseră pe corp niște eczeme mari, roșii, iar medicii de la celălalt
spital tocmai îi spuseseră că starea în care se află este gravă.
După
12 ore, în jur de 20:00, omul este exasperat își roagă fiul să îi aducă orice
medicament posibil, doar ca să îi treacă durerile insuportabile:
Am discutat cu doctorița de gardă, ca să înțeleg ce se întâmplă cu tatăl meu, iar aceasta mi-a spus că starea medicală a tatălui meu este bună, că analizele au ieșit bine și urmează să fie investigat și pe Secția Cardiologie. M-a trimis să-i cumpăr fiole de ACC, pentru că în spital nu aveau.
Mihai Ochiuleț:
Nu a fost tratat, dar a murit ”din cauza unor
complicații”
Băiatul își vede tatăl iarăși două ore mai
târziu și observă că starea lui de sănătate nu se îmbunătățea, ba chiar se
deteriora în ritm galopant, eczemele îi ocupau acum aproape tot corpul.
El și sora lui încearcă să îi explice doctorului că ceva nu este în regulă cu tatăl lor, că nu trebuie să ai cunoștințe medicale ca să îți dai seama că se află în stare gravă și că lucrurile nu se îndreaptă în direcția bună.
Și pe mine, și pe sora mea, doctorul de gardă ne-a liniștit, ne-a spus să mergem acasă că tata a fost introdus pe medicație și o să se facă bine. Eram obosiți, am avut încredere în doctor, pentru că e doctor, așa că am plecat acasă.
Mihai Ochiuțeț:
A doua zi, când s-au întors la spital, Mihai și
sora lui au aflat că tatăl lor este în comă.
Copiii au încercat să intre, să-și vadă tatăl,
dar nu au fost lăsați pentru că bărbatul fusese mutat la Terapie Intensivă. Era
în jur de 11:00 când i-au luat lucrurile și s-au proptit pe pereții spitalului așteptând
orice informație despre starea în care se află tatăl lor.
Doctorul de gardă a refuzat constant să le dea
orice detaliu despre bărbatul de 70 de ani și le-a spus să nu mai aștepte și să
se întoarcă la 13:30 când le va fi permis accesul, pentru că începe programul
de vizite. S-au conformat și au plecat.
Când s-au întors au aflat că tatăl lor abia
murise ”din cauza unor complicații”.
Pneumonie și zeci de ore de
agonie
În urma autopsiei, Mihai a aflat că tatăl său
murise, de fapt, din cauza unei pneumonii care, pentru că nu a fost tratată în
timp util, i-a provocat insuficiența cardiorespiratorie fatală.
Mihai a
sesizat Direcția Sanitar Publică din Constanța care i-a dat dreptate băiatului
și a recunoscut faptul că medicii din Spitalul Județean au încălcat protocolul
de urgență în primul episod, atunci când l-au lăsat pe bărbat să aștepte trei
ore până la primul consult, în loc să îl ia în primire în maximum 60 de minute
de când acesta a ajuns la spital.
Mihai a
sesizat și Colegiul Medicilor care, la mai bine de patru luni de la moartea
tatălui său, încă nu a ajuns la vreo concluzie în privința acuzațiilor de
malpraxis aduse de familia bărbatului care s-a stins după zeci de ore de agonie.
Până se
dezmeticesc medicii din colegiu, rămâne certitudinea că un bărbat și o femeie de
70 de ani au murit sub ochii medicilor, în cel mai important spital din
regiune, după un parcurs tras la indigo.
Unii ar spune că ”Așa a fost să fie” sau că ”Ăsta le-a fost destinul”.
De
fapt, și bărbatul, și femeia au murit lent și stupid, măcinați de vicleana pneumonie,
după zeci de ore în care au așteptat degeaba să fie îngrijiți, pentru că medicii
nu i-au considerat urgențe. Ba i-au mai și certat că au venit la spital în loc
să meargă la medicul de familie.
Lupta pentru dreptate
Mihai crede
în puterea presei și a societății civile de a îndrepta lucrurile care nu funcționează
corect în instituțiile statului, așa că, asemenea lui Constantin, băiatul care
și-a pierdut mama în același spital, din același motiv, nu are de gând să
renunțe până când vinovații pentru moartea tatălui său nu vor fi trași la răspundere.
Mihai îi
îndeamnă pe toți cei care au trecut prin experiența traumatizantă de a-și pierde
oamenii dragi pentru că nu au primit îngrijiri medicale în timp util să sesizeze
instituțiile abilitate și să meargă până la capăt în demersurile lor.
Pentru
asta, tânărul e dispus să ajute pe oricine a trecut prin experiența lui și ezită
să sesizeze instituțiile statului pentru că nu cunoaște legislația, nu își
cunoaște drepturile sau pur și simplu are nevoie să fie îndrumat prin hățișul
birocratic la sfârșitul căruia își poate găsi dreptatea.