Se considera unii dintre cei mai saraci romani si unii dintre cei carora viata nu le-a oferit pana acum vreo clipa de ragaz, pentru a se putea odihni sau pentru a-si putea gasi linistea la batranete. De cand se stiu, lingurarii sau rudarii nomazi au calatorit din sat in sat pentru a-si castiga, spun ei, cinstit painea vanzand fier vechi, au batut tara in lung si-n lat si si-au trait viata asa cum au invatat de la parinti: in libertate.
De cateva saptamani, o satra de tigani rudari a poposit in Valcea, in apropierea comunei Galicea. Sunt 16 familii de rudari din Malureni, Arges, ai caror membri bat drumurile tarii de zeci de ani. Cateva tone de fier vechi sunt imprastiate in toata tabara. Deocamdata il aduna si vor face o imparteala egala atunci cand va veni timpul sa-l vanda la centrele de colectare. Pentru ca intre ei exista o legatura aparte, deosebita, se considera toti o singura familie, desi cele 16 neamuri numara pe putin cateva zeci de membri. Pentru fierul de care oamenii nu mai au nevoie, tiganii dau la schimb cosuri din nuiele si maturi facute de ei. Dar ca sa realizeze un cos, femeile lucreaza si doua zile, iar pe o Dacie veche dau la schimb 10 cosuri si vreo 25 de maturi din nuiele.
‘E greu sa traiesti asa, mereu pe drumuri, dar ce altceva e mai frumos decat sa n-ai stapan?, spune mos Tina (72 de ani), in timp ce sparge o ceapa cu pumnul si taie tacticos o bucata de slanina cu brisca. ‘De cand suntem, facem cosuri din nuiele si strangem fier vechi. Ne-am incropit cate o casuta, ca sa avem unde ne intoarce, si apoi am pornit prin tara, sa ne capatuim. Un rudar nu se va imbogati niciodata, dar nici nu va muri vreodata de foame. Pentru ca viata ne-a intarit si ne-a facut sa nu mai plangem de fiecare data cand dam de necazuri, mai spune rudarul.
O calatorie dureaza cel mult doua luni
O luna rudarii si-o petrec pe drum si una in tabere, atunci cand umbla sa stranga fier vechi si sa-si vanda cosurile din nuiele. Vor vinde fierul vechi la un centru de colectare din Valcea, vor imparti egal castigul si vor pleca la drum, spre casa, in Arges. Calatoria va dura doua saptamani, pentru ca nu au voie sa circule pe drumurile nationale. Rudarii vor ocoli, ca de fiecare data, civilizatia si isi vor croi calea pe ulite, drumuri infundate si aproape
nestiute de nimeni.