In luna septembrie nu a luat cele 3 milioane care i se cuveneau. si ne-am trezit plini de datorii. A venit factura cu lumina. N-am avut bani sa platesc, asa ca mi-au taiat lumina si traiesc in bezna cu trei copii mici, ca in epoca primitiva. Sotul meu lucreaza in continuare tot „la negru”, mancam cartofi, orez si foarte rar, tacamuri, asta ne putem permite sa cumparam. Cu lemnele, nu va spun, imi este teama ca imi vor ingheta copiii de frig, sunt foarte sensibili, racesc imediat. Sotul meu nu mai are cu ce sa se incalte, nici nu-si poate cumpara. I-am spus baiatului ca nu vine Mosul, ca nu a fost cuminte. Va dati seama ce poate fi in sufletul meu de mama cand ma gandesc ca se apropie sarbatorile de iarna si eu nu le pot oferi nimic. Nu au nici o bucurie, nici hainute, poarta unul de la celalalt, nu le mai putem cumpara nimic. in casa in care stam ploua, mi s-au distrus hainele, mobila si nu stiu ce sa ne mai facem.
Aceasta este povestea familiei mele, mai sunt multe de spus, dar va las pe dumneavoastra sa judecati cum poate sa se traiasca in ziua de azi.
Mariana
Bencea,
jud. Giurgiu