Dacă la început nu a fost observată de nimeni, prin gară perindându-se zilnic sute de oameni, în cele din urmă, angajaţii au constatat că femeia s-a instalat acolo cu toate bagajele. De câţiva ani, autorităţile au deschis o anchetă, dar femeia a refuzat orice ajutor.

Asistentul social Florin Codău s-a ocupat de cazul bătrâ- nei şi a încercat să îi găsească un loc într-un azil de noapte, dar nu a avut succes. În toţi aceşti ani, Codău a aflat doar că femeia, de aproximativ 70 de ani, este din satul Trăznea, judeţul Sălaj, şi vorbeşte mai mult maghiara decât româna. De un deceniu, două scânduri aşezate pe nişte butuci alcătuiesc patul pe care bătrânica doarme, în şezut, în acel spaţiu îngust. Cu o luxaţie de bazin de ambele părţi şi o stare de sănătate precară, femeia refuză orice ajutor, preferând să trăiască din mila oamenilor. Nici autorităţile nu pot să o ridice fără acordul ei, aşa că angajaţii gării s-au obişnuit cu prezenţa sa acolo. Bătrâna se fereşte de un singur lucru – de azil. “Mai bine merg la puşcărie decât la azil”, spune hotărâtă femeia.

 
 

Urmărește-ne pe Google News