ComenteazăLuna trecută, mai mulți profesori universitari, activiști pentru drepturile omului, politicieni și intelectuali publici s-au adunat în Palermo pentru o conferință pe tema democrației. Subiectul real al dezbaterii a fost, de fapt, Mario Draghi, șeful guvernului de la Roma.
Participanții la discuție, care au comparat legislația COVID din Italia cu cea a statelor totalitare din anii 1930, reprezintă în acest moment o minoritate a opiniei publice. Una care acuză comportamentul tot mai „autoritarist” al premierului.
În general, Draghi se bucură de susținere. În jur de 65-70% dintre italieni au încredere în el și în capacitatea lui de a debloca fondurile europene de redresare și de a gestiona pandemia.
Dar amintita minoritate, compusă din liberali și intelectuali, își exprimă tot mai ferm temerea privind declinul drepturilor democratice din Peninsulă.
Principala preocupare ține de regulile vaccinării introduse de Draghi. Toți angajații din Italia trebuie să aibă un certificat verde care să ateste vaccinarea sau un test negativ la fiecare două zile (care îi costă pe oameni 150 de euro pe lună). Cei care nu au așa ceva sunt suspendați de la muncă, fără plată.
În vreme ce s-a bucurat de susținerea majorității, regula a declanșat o serie de proteste furioase, în special în orașul Trieste, care nu au reușit însă să schimbe prea multe.
Un lucru cert este însă că mică așa cum e, opoziția la măsurile lui Draghi este vocală.
„Trăim, cu siguranță, într-un regim totalitarian”
Organizatorul conferinței din Sicilia, Gandolfo Dominici, profesor de marketing la Universitatea din Palermo, vocal pe rețelele sociale, a botezat Italia „Draghistan”, un nume pe care protestatarii și politicienii din opoziție l-au îmbrățișat.
Dominici a declarat pentru Politico că numele face referire la Turkmenistan, una dintre puținele țări cu vaccinare obligatorie, dar și la Afganistan, pentru că forțarea oamenilor să se vaccineze aduce a teocrație.
„Trăim, cu siguranță, într-un regim totalitarian”, a spus el.
Gandolfo Dominici a stârnit deja controverse, comparând într-un tweet vaccinarea obligatorie cu lagărul de la Auschwitz.
Între timp, el a lansat o petiție semnată de mai bine de 1.000 de profesori universitari și cercetători care insistă că nu sunt împotriva vaccinurilor, dar că resping certificatul verde, pe care îl consideră neconstituțional, discriminatoriu și diviziv.
Unul dintre semnatari, proeminentul istoric Alessandro Barbero, a subliniat că guvernul ar trebui să fie deschis în privința intențiilor și să nu „își șantajeze” cetățenii.
Spun că vaccinarea nu este obligatorie, doar că dacă nu ești vaccinat, nu poți să trăiești, nu poți merge la muncă sau la universitate. Dante ar fi putut umple cercul ipocriților din iad cu politicienii de azi.
Alessandro Barbero:
Giuseppe Cataldi, profesor de drept internațional la Universitatea din Napoli LOrientale și expert în drepturile omului, s-a declarat de acord.
„Dacă un angajat nu vrea să se vaccineze, și cel puțin formal își menține dreptul de a nu se vaccina, dar în final este forțat să o facă deoarece trebuie să își întrețină familia și nu poate plăti 10% din salariu pe teste, acest lucru nu este în regulă”, a spus el.
Unii dintre semnatarii petiției au subliniat că regula care îi obligă pe nevaccinați să își plătească testele pentru a putea munci este incompatibilă cu constituția țării, care începe cu fraza „Italia este o Republică democratică, întemeiată pe muncă”.
„Dreptul constituțional la muncă nu poate depinde de un certificat de supunere față de guvern”, a spus Dominici.
Daniele Trabucco, un profesor de drept constituțional care a semnat la rândul lui petiția, a susținut că prin impunerea unei obligații indirecte, în locul unei obligativități a vaccinării, guvernul a „ocolit subtil constituția”.
Concentrarea puterii în mâna unui singur om
Dincolo de pașaportul de vaccinare, filosofii și intelectualii și-au exprimat totodată îngrijorarea cu privire la felul în care funcționează guvernul. Ei s-au referit în special la guvernarea prin decrete, la prelungirea stării de urgență și la ignorarea drepturilor minorităților.
În Trieste, bastionul protestelor față de certificatul verde, manifestațiile au fost interzise pentru restul anului. Iar în universități, spun semnatarii petiției, toți cei care critică deciziile guvernului sunt catalogați drept antivacciniști.
Draghi este iarăși, și în acest caz, ținta reproșurilor.
Reputat economist, fost șef al Băncii Mondiale și al Băncii Centrale Europene, el a fost învestit în fruntea guvernului de largă coaliție în luna februarie a acestui an, cu rolul de a gestiona dubla criză sanitară și economică.
Criticii spun că personalitatea puternică a lui Draghi a depășit diviziunile din politica italiană, dar în același timp a dus la concentrarea puterii în mâna unui singur om, cu prețul subminării partidelor și a parlamentului.
De la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, sistemul electoral proporțional a generat o succesiune de guverne de coaliție instabile și cu viață scurtă, ceea ce a necesitat chemarea ocazională în ajutor a unor tehnocrați precum Draghi.
În contrast cu predecesorul său, Giuseppe Conte, care negocia frecvent cu partidele de guvernare, Draghi a luat decizii independent de acestea, de la bun început. El nu s-a consultat cu partidele nici când și-a stabilit compoziția guvernului, alegând, în schimb, miniștrii cu aprobarea președintelui Sergio Mattarella.
Important este faptul că larga majoritate de care se bucură Draghi, cuplată cu autoritatea oferită de cariera reputabilă, înseamnă că miniștrii preferă să nu îl confrunte, nici măcar când ia decizii majore.
Majoritatea largă din parlament „gâtuie dezbaterea”, a explicat Cataldi, profesorul de drept din Napoli. Iar parlamentul a fost redus la rolul de a aproba decretele guvernului, a spus acesta. „E ca un notar care ștampilează deciziile luate altundeva”, a adăugat profesorul.
Suficienți critici sunt echilibrați în discursul lor și se întreabă cât de mult mai pot fi suspendate libertățile civile.
Filosoful Massimo Cacciari, fost primar al Veneției, a observat că urgențele succesive, cauzate de terorism, criză economică și imigrație, au oferit guvernelor justificarea pentru a fi numite de președinte, în loc să fie alese de electorat.
Pandemia a exacerbat situația, „în special în Italia”, care a avut un lockdown foarte strict și a fost una dintre primele țări care a impus vaccinarea la locul de muncă, a observat Cacciari.
În vreme ce starea de urgență declarată de guvern în ianuarie 2020 nu poate fi extinsă dincolo de doi ani, guvernul a semnalat deja că intenționează să facă totuși lucrul acesta, ceea ce ar însemna declararea unei noi stări de urgență, una diferită.
Compararea Italiei cu un regim autoritarist este „ofensatoare”
În replică la acuzațiile formulate de grupul de critici vin opiniile altor intelectuali, care observă că în democrație drepturile nu sunt absolute și trebuie să fie cântărite în funcție de drepturile celorlalți cetățeni.
De aceea, Carla Bassu, profesoară asociată la Universitatea Sassari și expertă în drept constituțional, a insistat că certificatul verde este „complet compatibil” cu constituția.
Constituția nu este întemeiată doar pe dreptul la muncă, ci și pe alte drepturi, pe solidaritate și egalitate. Certificatul verde nu este un instrument de pedepasă, ci unul care asigură sănătatea publică, în interesul comun.
Carla Bassu:
Bassu a observat chiar că compararea Italiei cu un regim autoritarist este „ofensatoare”.
Statele autoritariste vizează identitatea unei persoane, etnicitatea, rasa, sexul, în vreme ce certificatul verde nu este discriminatoriu, a explicat profesoara. Este o condiționare, asemenea permisului de conducere, pentru a menține siguranța altora, a spus ea.
Oricum, contextul sanitar, politic și economic nu funcționează în favoarea criticilor lui Draghi, cel puțin deocamdată.
Spre deosebire de alte state europene, Italia nu se confruntă în prezent cu o creștere explozivă a cazurilor de infectare, cu atât mai puțin a deceselor. De fapt, o creștere a ratei de infectare a fost observată în zonele unde populația este mai puțin vaccinată.
Apoi, economia va crește anul acesta cu 7%. Draghi a obținut deja acordul Comisiei Europene pentru deblocarea banilor din planul de redresare, ceea ce înseamnă miliarde de euro pentru investiții, locuri de muncă și altele.
În ianuarie, parlamentarii trebuie să voteze pentru alegerea unui nou președinte. Sergio Mattarella ar putea fi convins să mai rămână un mandat, în ciuda vârstei, ceea ce ar putea asigura continuitatea guvernului Draghi până la alegerile din 2023.
Unii politicieni au sugerat chiar că Draghi ar putea conduce alt guvern de coaliție și după alegerile din 2023.
Cel mai probabil este însă că Mattarella nu va accepta un nou mandat, ceea ce ar putea însemna că Draghi însuși ar putea prelua funcția de președinte, ceea ce înseamnă că șefia guvernului va ajunge la altcineva – este vehiculat ministrul Economiei și Finanțelor Daniele Franco.