Un italian, fiul unui conte, mi-a dat idea. Transilvania este noua Toscana, a spus Giulio da Sacco.
Așa începe articolul din Financial Times:
”Luam un prânz din produse proaspete, lângă o stână transilvăneană, vorbind despre atractivitatea din ce în ce mai mare a acestei regiuni relativ obscure din Europei, pentru un anumit tip de turiști. În momentul în care a menționat Toscana, m-am uitat din nou în jurul nostru. Masa lungă, acoperită cu o pânză de in sub stejarii care țineau umbră, într-o vale cu pajiști de flori sălbatice, deasupra unui sat cu nume cu rezonanță italienească – Florești – în care casele învechite erau dominate de o biserică străveche, fortificată, care strălucea în soarele de vară. Da, acesta ar putea fi Toscana, cu un alt nume”, continuă jurnalistul în articolul intitulat
”Transylvanias growing reputation as the new Tuscany”.
Desigur, el a comparat și prețurile dintre cele două regiuni, aspect la care Transilvania stă mult mai bine decât Toscana.
”Pe masă aveam nouă feluri de brânză – capră, oaie și vacă – cu roșii, ardei și pâine făcută din faină de cartofi și carne de oaie care urma să ne fie servită cu mămăligă. Toate pregătite de cioban și soția sa pentru noi. Totul pentru 10 euro de persoană. Puteam să înțeleg la ce se referă Giulio. Puteam să închid ochii și să mă văd în Chiantishire, mai ales că băutura din prune pe care o aveam în pahar și care e numită pălinkă, avea destulă putere cât să mă facă să zbor până acolo”, scrie Eames.
În continuare, jurnalistul vorbește în articolul său despre
vizita în alte localități săsești din Transilvania, despre cât de ieftine sunt
aceste case pentru străini și cum tot mai multe persoane din alte țări vin și
se stabilesc aici după ce se îndrăgostesc de stilul simplu și arhaic de viață
de aici.
”Văzând că am fost intrigat de întreaga idee de nouă Toscana, Giulio, căsătorit cu o româncă, s-a oferit voluntar să-mi arate satul lui.Pe drum, el a dezvoltat analogia cu regiunea italiană. Toscana, a spus el, a fost descoperită ca o destinație de vacanță de aristocrația britanică care făcea Marele Tur. În mod asemănător, Transilvania i-a atras pe britanici în frunte cu prințul Charles, care și-a cumpărat mai multe case aici pe care le vizitează în fiecare an și este un susținător entuziast al vieții de aici. Prințul a fost un dar de la Dumnezeu, a spus Giulio. Face acest loc cool […]. Satul lui Giulio, Mesendorf, părea adormit când am ajuns. Există mai mulți cai și căruțe decât mașini. Multe dintre case sunt încă neocupate și sunt incredibil de ieftine. Până acum a cumpărat patru, pornind de la 10.000 de euro și are în plan să cumpere școala veche și poate chiar să deschidă un restaurant aici.
Vezi și: Locuri de vizitat în Transilvania. Cele mai frumoase destinații de vacanță
El are deja un restaurant italian în București, dar Mesendorf este locul unde vrea să se stabilească împreună cu copiii săi.
Soția mea m-a făcut să mă îndrăgostesc de toate aceste lucruri. Acesta este noul meu trib. Respir, dorm și fac totul mai bine aici
Giulio da Sacco, pentru Financial Times:
”Ca toate celelalte sate săsești – și spre deosebire de Toscana, situată pe dealuri – Mesendorf se cuibărește într-o vale, casele sale sunt dispuse de o parte și de alta a unui pârâu într-o geometrie de acoperișurilor roșii. De fapt, aceste sate sunt atât de ordonate încât, dacă privești din turnul oricăreia dintre bisericile de aici, ai spune că Atotputernicul ar fi decretat că văile Transilvaniei ar trebui să aibă parchet.
Casele în sine sunt foarte atrăgătoare. Fațadele sunt
vopsite în culori pastel, adesea cu motive florale și religioase și între ele
se află un perete înalt, cu o poartă formidabilă, protejând o curte interioară
mare, care se continuă până în spate, la livada și grădina de legume care oferă
suficient rod pentru a hrăni gospodăria”, scrie Eames.
Mai departe, jurnalistul britanic descrie vizitele în alte sate săsești, precum Mălâncrav, Mesendorf şi Saschiz și întâlnirea cu un scoțian stabilit aici și care a cumpărat o casă pentru doar 20.000 de euro.
Prezintă, însă, și faptul că pentru cei interesaţi să îşi cumpere o reşedinţă aici, lucrurile ar putea fi însă dificile, pentru că nu se cunosc proprietarii unor case, saşi care au fost nevoiţi să plece în Germania pe timpul comunismului, motiv pentru care, uneori, trebuie să fie făcute adevărate anchete.
În timpul excursiei sale, Eames a stat într-o casă săsească restaurată de Mihai Eminescu Trust și închiriată prin intermediul agenției Experience Transylvania:
”Interioarele locuințelor au o simplitate asemănătoare cu cea Amish […]. Fiecare dintre proprietățile Experience Transylvania are propria menajeră, iar aici Sorina îmi aduce în fiecare zi micul dejun: o farfurie cu ouă, brânză de capră locală, castraveți și roșii, pâine și gemuri de casă, cafea și un borcan cu suc din flori de soc, pentru 5 euro. Într-o seară am cerut și cină pentru 11 euro. Mi-a adus ciorbă de legume, urmată de cârnați afumați cu mămăligă cu brânză, însoțită de palinka pusă într-o sticlă îmbrăcată într-un croșet, încât nu prea știu cât am băut, până când eram aproape să cad de pe scaun”.
Revenind la comparația cu Toscana, jurnalistul britanic
amintește că regiunea din Italia are orașe precum Florența și Siena pentru cei
care vor să viziteze ceva în timpul vacanței lor și de asemenea viața culturală
de acolo este una de excepție.
Cu ce vine Transilvania în acest sens? Jurnalistul recunoaște că regiunea din România este ceva mai limitată, deși multe dintre bisericile sale sunt incluse în patrimoniul UNESCo. Amintește de orașele Sibiu și Sighișoara.
Dar marele câștig este plimbatul prin pădure pe potecile cu flori sălbatice, închirierea unei biciclete pentru a te plimba prin sate sau a unei căruțe care să te ducă pe dealuri pentru un picnic. Lucrurile simple.
Andrew Eames, în Financial Times
În ceea ce privește agenda culturală a acestei zone, jurnalistul britanic povestește participarea la un concert din cadrul festivalului Icon Arts, organizat într-un conac săsesc: ”Un amestec de muzicieni studenți și profesioniști, cu pianiști, chitariști și cântăreți de operă care interpretează un compendiu de clasici și piese originale recunoscute. În mod neașteptat, concertul se încheie cu o pereche de muzicieni japonezi care interpretează o nouă compoziție a unui compozitor chinez, care stă direct în spatele meu”.
Este o seară de vară. Sunetul câinilor care latră și căruțele de cai se aud în vale. Compozitorul chinez a început să-mi spună povestea lui. Pe masă avem vin local. Prevăd că acest loc îi va face o concurență acerbă Toscanei.
Andrew Eames , în încheierea articolului