Pe presedintele Uniunii Liberale Bratianu, Ion Bratianu, l-am gasit in Bucuresti, desi amicii lui il credeau stabilit la Paris, pentru ca are si cetatenie franceza. ,,De fapt am o colectie de cetatenii,,, ne corecteaza. Mai face politica, dar numai in scris, la revista ,,Romania Mare,, si este dezamagit de guvernanti. ,,Mai buni politicieni sunt cei neparlamentari, cum ar fi Chelaru, Tabara,,. Porecla de ,,Cartof,,, primita dupa ce in 1992 a candidat la Primaria Capitalei, il enerveaza si acum. ,,Ce-a fost, a fost! M-am saturat de ironii si din cauza asta am preferat sa stau departe de presa. Imi vad de afacerile mele. Ceea ce am facut bun nu s-a retinut, dar ironia cu cartofii s-a pastrat. Ce are legatura cu stomacul se poate ironiza, iar dumneavoastra, presa, o faceti cel mai mult,,.
Nutu Anghelina, diaconul care a candidat in 1996 la Presedintie, a iesit din politica la fel de vijelios cum a intrat. Atunci a strans 43.000 voturi si a starnit numeroase discutii printre fetele preotesti. L-am intalnit in apartamentul sau din bulevardul Gh. Sincai, unde ajunge foarte rar pentru ca toate afacerile si le-a mutat in Mihailesti. ,,Dupa 1990, am vrut sa demonstrez ca Biserica se poate transforma dintr-un milog intr-un organism care poate genera venituri. La subsolul Facultatii de Teologie am deschis o firma ,,de mancare,,. Aveam si o cantina pentru studenti. Sa te fereasca Dumnezeu insa de invidia popeasca si de avaritia calugareasca! La scurt timp mi s-au facut controale, din ordinul Patriarhului, am fost presat sa abandonez tot ce am inceput,,. Toate utilajele le-a mutat la Mihailesti, unde a deschis o fabrica de prelucrat peste. Nu a renuntat insa la gandul de a redeschide cantina Facultatii de Teologie.
Fosta vedeta a politicii romanesti, Radu Campeanu isi pregateste revenirea pe scena. L-am gasit in biroul sau din strada Lipscani, la sediul PNL-Campeanu, imbracat elegant si plin de curtoazie. Acum isi scrie memoriile, carora le-a gasit si un titlu: Cinci vieti – adica adolescenta, inchisoarea, reabilitarea, exilul, revenirea. De sapte ani a intrat intr-un con de umbra din care nu a facut mari eforturi sa iasa. A vrut ca un timp sa stea departe, sa se adune, sa-si reordoneze prieteniile si intentiile.
Cand nu viseaza la politica, Radu Campeanu isi imparte viata, alaturi de sotia lui, Dina, intre Paris, orasul unde a stat in exil si unde are o casa cu chirie, conacul de langa Curtea de Arges si vila din Dorobanti. Afacerile le-a abandonat – a fost director si fondator al Bancii Romanesti. ,,Din ce traiti acum?,,, il intreb si imi zambeste. ,,Ei, asta-i, nu stiti ca am mosii?,,.

 
 

Urmărește-ne pe Google News