Libertatea a intrat în posesia analizelor copiilor morți de E.coli, care arată că sângele lor s-a infectat cu germeni nosocomiali, rezistenți la antibiotice.
- 13 bebeluşi din Argeş au ajuns în stare gravă la Spitalul „Marie Curie”, diagnosticaţi cu Sindrom Hemolitic Uremic, în februarie 2016.
- Diana, Ioana şi Maria au murit; cea mai mare dintre fetiţe avea doar 1 an şi 4 luni.
- Documente eliberate de medicii legişti, aflate în posesia Libertatea, arată că, tratați de E.coli în spital, copiii au căpătat şi infecţii nosocomiale în Spitalul de Pediatrie din Pitești.
- La trei ani de la tragedie, Spitalul de Pediatrie Piteşti raportează o rată a infecțiilor nosocomiale de 100 de ori mai mică decât media europeană.
- Ancheta Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti se apropie de final; până azi, nimeni nu a fost pus sub acuzare.
- „Posibilitatea de a apărea un alt focar uremic există oricând! Noi suntem pregătiţi”, spune prof. dr. Mihaela Bălgrădean.
Când l-a văzut pe soţul meu, medicul l-a întrebat «doamna n-a venit? N-are curaj să dea ochii cu mine?», iar soţul i-a răspuns «a venit şi ea, dar e peste drum, la cimitir. Mergeţi s-o vedeţi, dacă aveţi dumneavoastră curaj»
Ionela Olărescu, mama Mariei
de Adriana Oprea
„Eu speranţa cea mai mare am avut-o în omul acela, care mi-a ciopârţit copilul”, spune mama Ioanei.
„Acum, îmi pare rău că am acceptat asta. Am fost de acord cu autopsia, convinsă că aşa se va descoperi din ce cauză mi-a murit copilul, dar au trecut trei ani de atunci şi n-au descoperit nimic. Şi regret că am acceptat să-mi ciopârţească fetiţa degeaba…”.
Copilul care nu mai semăna cu el
Mama Ioanei priveşte în gol, ca şi cum ar vorbi doar cu ea însăşi. Vorbește cu femeia care acum trei ani se ruga, spera şi plângea pe holurile spitalului din Pitești.
Se întoarce şi mă priveşte în ochi. „Ştiţi că asta modifică trăsăturile feţei şi că, după autopsie, copilul meu nu mai semăna cu cel pe care eu îl ţinusem în braţe?”.
Tăiați după moarte, începem să semănăm cu alții.
Mințind întruna în viață, ajungem să semănăm cu cea mai rea dintre versiunile noastre ca societate.
Cel mai mare focar de SHU din România
Stăm de vorbă cu mama Ioanei într-o sală din Muzeul Judeţean Argeş, printre tablourile cu pictură naivă expuse pe pereţi.
Dintre rame, portrete cu ochi mari, desenaţi ca de-o mână de copil, privesc curioase. „Avem arta, ca să nu pierim din cauza adevărului”, spunea Nietzsche.
Ioana a fost al doilea copil care a murit în februarie 2016, la Spitalul „Marie Curie”, din lotul celor internaţi cu Sindrom Hemolitic Uremic (SHU).
13 copii din Argeş au ajuns atunci la Bucureşti în stare gravă. Copii mici, care abia învăţau să meargă şi să vorbească. Până în septembrie, la „Marie Curie” au fost internaţi 32 de copii cu SHU. Acesta a fost cel mai mare focar de acest gen care s-a înregistrat vreodată în România.
Trei copii au decedat, iar alţii (60%) au rămas cu sechele pe viaţă, cu hipertensiune şi insuficienţă renală cronică.
Dr. Bălgrădean: „Sursa focarului a fost într-un aliment”
SHU este o boală ce afectează vasele mici de sânge, împiedicând circulaţia acestuia la nivelul organelor, iar insuficienţa renală influenţează decisiv prognosticul bolii.
De obicei, SHU apare ca urmare a unei infecţii cu anumite tulpini de E.coli care produc o toxină puternică, Shiga toxina.
Sursele de infectare cu aceste tulpini de E.coli sunt, cel mai frecvent, de origine animală: carnea de vită sau laptele de vacă ori de oaie, neprelucrate termic suficient.
Prof. dr. Mihaela Bălgrădean, șef Secţie Nefrologie-Dializă de la Spitalul „Marie Curie”, este convinsă şi acum că sursa focarului de SHU din 2016 „a fost într-un aliment. Ori un produs lactat, ori unul cu carne”.
Convingerile nu țin loc de concluzii științifice.
Rezultatele de laborator nu au confirmat infecția din alimente
La 25 februarie 2016, Ministerul Sănătăţii anunţa că de vină este „o tulpină de E.coli enterohemoragic 026”, iar „medicii care desfășoară ancheta epidemiologică urmăresc două ipoteze privind cauzele îmbolnăvirilor, și anume: sursa de infecție de origine alimentară sau o posibilă transmitere interumană”.
Două luni mai târziu, ANSVSA preciza că „în urma analizelor de laborator efectuate, s-a concluzionat că în prezent nu există nicio legătură de cauzalitate între alimentele suspicionate şi copiii cu SHU, întrucât materialul genetic izolat din tulpinile de E.coli din alimente de către Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară nu este identic cu cel izolat din tulpinile de E.coli de la copiii cu SHU”.
Poate că sursa a fost în alte alimente. Poate.
Poliţiştii au venit după înmormântare
„Au venit şi au luat probe, din cutia de lapte praf, din cereale…”, povesteşte Andreea Oncescu. „Dar nici azi nu ştiu mai mult decât ne-a spus atunci doamna doctor Bălgrădean: că aceasta este boala mâinilor murdare. Adică, noi am fi de vină, că nu ne-am spălat pe mâini…”.
Fetiţa ei, Diana, urma să împlinească 1 an. S-a stins pe patul de spital în ziua de 4 februarie 2016. Împrejurările în care ea a murit au devenit suspecte abia după ce autorităţile s-au îngrozit văzând valul de copii aduşi cu ambulanţele de la Piteşti în Capitală.
Diana a murit pe 4 februarie 2016. Urma să împlinească un an
La 10 februarie s-a deschis un dosar pentru ucidere din culpă.
„De la poliţie au venit să stea de vorbă cu noi după înmormântare”, îşi aminteşte Andreea Oncescu.
„Ne-au spus că ar fi bine să facem exhumare, pentru autopsie, dar durerea era prea mare, nici nu ne puteam gândi la asta. Şi n-am dezgropat-o”.
Nici ei n-au scăpat de infecţiile nosocomiale
Ioana era din comuna Poiana Lacului şi abia împlinise 1 an. A fost transferată la Spitalul „Marie Curie” în 10 februarie 2016, iar după două zile a început dializa peritoneală.
În ziua de 13, pe foaia ei de evoluţie şi tratament medicul a notat „stare generală satisfăcătoare”.
Era sâmbătă şi „tot personalul medical de acolo ne spunea că Ioana e bine, iar luni ne externează”, spune Anca Şerban. În noaptea de duminică spre luni, fetiţa a murit.
În acest caz, poliţiştii au intervenit imediat şi au cerut investigaţii suplimentare.
La 16 februarie 2016 au fost recoltate probe, iar Laboratorul „Dr. Victor Babeş” avea să constate, în urma analizelor, că Ioana era infectată cu:
– Acinetobacter baumanni (tulpina MDR – multirezistentă la antibiotice)
– Pseudomonas aeruginosa
– Enterobacter SPP (tulpina ESBL)
– Enterococcus faecium
Analizele de laborator atestă infecțiile contractate de copii
„Depinde şi de terenul copilului, dacă înhaţă sau nu înhaţă ceva…”
Toate sunt bacterii cu rezistenţă crescută la antibiotice, asociate infecţiilor nosocomiale.
Prof. dr. Mihaela Bălgrădean i-a avut ca pacienţi pe copiii cu SHU din Argeş şi admite că ei au luat bacteriile din spital.
„Acinetobacter este un germene extrem de rezistent, în general i se spune «de spital», pentru că este de instrumentar. Este foarte adevărat, pentru că, în cazul acestor copii este vorba de zeci de tuburi, nu ştiu câte branule… Secţia noastră de terapie arată superb, dar să ştiţi că depinde şi de terenul copilului, dacă înhaţă sau nu înhaţă ceva…”.
Bacteriile dispar din concluziile rapoartelor
La 3 ani după ce şi-a îngropat fetiţa, Anca Şerban stă pe o băncuţă de lemn, printre pereţi cu picturi naive, şi vorbeşte privind în gol, ca şi cum ar revedea aievea fiecare secundă a acelor zile.
„Eu cea mai mare speranţă am avut-o în omul acela, care mi-a ciopârţit copilul”, spune ea. „După autopsie, mi-a spus că în 22 de ani de activitate el nu a mai văzut plămâni aşa de afectaţi precum cei ai copilului meu. M-a întrebat atunci dacă a fost intubată… Şi mi-a spus că a murit de pneumonie, dar apoi el a scris altceva în raportul medico-legal”.
Pe 15 februarie 2016, data decesului, Ioana avea un anișor
„Este de presupus că o posibilă infecţie virală greu de identificat din punct de vedere tehnic a favorizat evoluţia unor infecţii bacteriene spre sindrom hemolitic uremic atipic”, scrie în concluziile legistului.
„SHU şi insuficienţă multiplă de organe”, consemnează raportul medico-legal al celei de-a treia fetiţe care a murit la Spitalul „Marie Curie”.
Şi în cazul ei, Laboratorul „Dr. Victor Babeş” a descoperit, la hemocultură, Enteroccocus faecium, o bacterie aflată pe lista celor pentru care, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică, sunt obligatorii investigaţiile de laborator pentru depistarea la timp a infecţiilor nosocomiale.
Un studiu realizat în 2014 de medicii din SUA arată că în secţiile de terapie intensivă s-a constatat că majoritatea infecţiilor asociate unui dispozitiv medical (tuburi, catetere, etc.) au fost cauzate de Enterococcus faecium rezistent la antibiotice.
În România, legistul a scris în raportul medico-legal al Mariei Olărescu că E. faecium este „posibil germene de contaminare cu creştere lentă”.
În cazul Ioanei Şerban, unde s-a descoperit un cocktail de bacterii, toate aflate pe lista celor cu risc ridicat, legistul nu mai pomeneşte nimic despre ele în concluziile sale.
Maria a murit pe 16 februarie 2016, la 1 an și 4 luni
Maria Olărescu avea 1 an şi 4 luni şi era din Piteşti.
Duminică, 14 februarie 2016, se ridicase din patul de la Terapie intensivă şi se juca cu păpuşile, în mijlocul lui. Peste două zile, medicii notau în fişa ei „exitus” (lb. latină – sfârşit, deces).
Exitus.
Cimitirul de peste drum de spital
La o lună după ce şi-au îngropat fetiţa, Ionela Olărescu şi soţul ei au mers la Spitalul de Pediatrie din Piteşti, ca să ia nişte acte. Ea n-a intrat, s-a dus la mormântul Mariei, în cimitirul aflat vizavi de spital.
„Când l-a văzut pe soţul meu”, povesteşte Ionela Olărescu, „medicul l-a întrebat «doamna n-a venit? N-are curaj să dea ochii cu mine?», iar soţul i-a răspuns «a venit şi ea, dar e peste drum, la cimitir. Mergeţi s-o vedeţi, dacă aveţi dumneavoastră curaj»”.
La Piteşti, conştiinţele medicilor care îngrijesc copiii bolnavi ar putea deveni nemuritoare, dacă ei ar privi uneori pe geam, la cimitirul de peste drum.
Maria Olărescu a ajuns la Spitalul de Pediatrie din Piteşti în ziua de 7 februarie 2016, cu vărsături şi scaune diareice.
Prin Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) din acelaşi spital au trecut marea majoritate a copiilor cu SHU din Argeş.
Diana Oncescu a ajuns în seara zilei de 30 ianuarie 2016, dar şi a doua zi de dimineaţă, când i s-a pus o perfuzie înainte de a fi transferată cu salvarea la Bucureşti.
Ioana Şerban a primit acelaşi tratament în UPU în ziua de 10 februarie 2016.
Din cifre, un spital mai sigur decât cele din Occident
Când cazul copiilor cu SHU din Argeş a ajuns în atenţia opiniei publice, Ministerul Sănătăţii a dispus controale, iar la 18 februarie 2016 a anunţat că „rezultatele de sterilitate din secţiile Spitalului de Pediatrie din Piteşti sunt conforme cu standardele în vigoare”.
Dar „în perioada 01.01.2015 – 16.02.2016, reprezentanții Spitalului de Pediatrie au consemnat în registrul de infecții nosocomiale, lunar, faptul că nu a fost identificată nici o infecție nosocomială, fără a exista documente justificative (buletine de analiză) care să ateste informația, existând astfel suspiciunea că înregistrările nu sunt corespunzătoare adevărului”, avertiza Corpul de Control al premierului, în raportul din mai 2016.
În iulie 2016, spitalul a fost vizitat de o echipă de experţi de la Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC). „În timpul vizitei, echipa a observat că nu există nici un dezinfectant la îndemâna pacienților și a personalului medical.
Singurul dezinfectant găsit (în urma cererii echipei) se afla într-un dulap din camera asistentelor medicale. Explicația dată a fost că personalul medical se temea că dezinfectantul ar fi furat, dacă ar fi fost lăsat la îndemâna tuturor”, consemnau experţii ECDC în raportul lor.
În acel an, conducerea Spitalului de Pediatrie Piteşti a primit două amenzi în valoare de 6.000 de lei, pentru neasigurarea Compartimentului de Prevenire şi Control a Infecţiilor Nosocomiale şi neraportarea cazurilor de boli transmisibile în conformitate cu prevederile Ord. MS nr.916/2006.
Azi, la trei ani de la tragedie, acelaşi spital raportează că a avut în 2018 o rată a infecțiilor asociate asistenței medicale de 0,06% (7 pacienți din totalul de 11.416). Adică, de 100 de ori mai puțin decât media europeană (6%).
Nimeni nu a fost pus sub acuzare
La 10 februarie 2016, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a deschis un dosar pentru ucidere din culpă. A doua zi, el a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, „având în vedere complexitatea cauzei”.
„Cercetările penale sunt efectuate de ofiţerii de poliţie din cadrul I.P.J. Argeş – Serviciul Investigaţii Criminale şi I.G.P.R. – Direcţia Investigaţii Criminale, sub coordonarea procurorului de caz”, anunţa atunci Parchetul General.
După trei ani, ancheta e încă nefinalizată, iar de ea se ocupă un singur poliţist. „Având în vedere complexitatea cauzei”. Nici o persoană nu a fost pusă sub acuzare, urmărirea penală efectuându-se în continuare in rem.
Cum s-a mușamalizat dosarul cu E.coli
Surse judiciare ne-au declarat că din acest dosar au fost disjunse alte cauze care au primit, rând pe rând, soluţii de clasare.
La acest moment, se mai aşteaptă primirea unor răspunsuri scrise de la câteva instituţii, iar apoi dosarul va fi soluţionat.
Părinţii care şi-au îngropat copiii nu mai ştiu nimic despre anchetă. O singură dată au vorbit cu oamenii legi, în 2016, atunci când au fost audiaţi şi s-au constituit părţi civile în dosar.
N-au nici o speranţă. Sunt obosiţi şi resemnaţi, ca şi cum ar fi traversat un ocean de durere. Singuri. Uitaţi de autorităţile statului, dar şi de toată presa care acum trei ani făcea transmisii în direct din faţa Spitalului „Marie Curie”.
„Oricând poate apărea un alt focar!”
„Nu vom afla adevărul niciodată”, e sigur bunicul Ioanei. „De ce? E simplu. Noi vrem să aflăm cum au murit trei copii, în ţara în care nici după 30 de ani nu ştim cum au murit o mie de oameni la Revoluţie?”
Familiile Şerban şi Olărescu au făcut plângere şi la Colegiul Medicilor din Bucureşti, acuzând personalul medical de la Spitalul „Marie Curie”. Au primit răspunsul abia în luna iulie a anului trecut: „nu constatăm erori de conduită diagnostică şi terapeutică” şi nici vreo „abatere de la buna practică medicală”. Au făcut contestaţie, dar n-au mai primit niciun semn de atunci.
În februarie 2016, Ministerul Sănătăţii anunţa că a început o anchetă epidemiologică, pentru a depista cauzele care au dus la îmbolnăvirea copiilor cu Sindrom Hemolitic Uremic. La întrebările Libertății, nu a venit nici un răspuns.
La 3 ani de la tragedie, nu ştim sigur, de la autorități, decât un singur lucru: că ea este repetabilă.
„Posibilitatea de a apărea un alt focar asemănător de Sindrom Hemolitic Uremic există oricând!”, avertizează prof. dr. Mihaela Bălgrădean. „E ca asta, cu cutremurele: ştim că suntem pe un teren minat, dar nu ştim când vine. Noi suntem pregătiţi”.
Rezultate Exit poll alegeri prezidențiale 2024 – turul I – cine intră în turul 2. Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale potrivit BEC!