Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

300.000 de metri cubi de steril

Dezastrul s-a produs într-o zi de sâmbătă, 30 octombrie 1971, la ora 4:55, și a fost provocat de ruperea unui dig și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere. 

Digul s-a rupt pe o lățime de 80 de metri. Având o înălțime de circa 25 de metri, din iaz s-au revărsat în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Nămolul toxic a acoperit, în numai un sfert de oră, zeci de kilometri pătrați și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării, aflate în aval. Pe lângă morți, au existat și 76 de răniți. 

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Cianura a ars hainele victimelor

Supraviețuitorii dezastrului au susținut că numărul real al morților a trecut de 100 de persoane. Cianura folosită în procesul de extracție, care se găsea în nămolul scurs, a ars hainele de pe victime. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale. 

Nicolae Ceaușescu a hotărât ca, oficial, să fie înregistrate doar 45 de persoane decedate, pentru a nu declara „doliu național”. Regimul comunist nu dorea să se ajungă la un astfel de moment, din motive de imagine. Cu numai o săptămână înainte de dezastrul de la Certej, ministrul minelor, Bujor Almășan, împreună cu o comisie guvernamentală, a fost la Certej. Delegația a verificat iazul de decantare și a decis că este încă funcțional. Ulterior, regimul a aniversat cu pompă 225 de ani de minerit în România. 

Ancheta penală, niciun vinovat găsit

Statul comunist i-a despăgubit pe cei care au avut de suferit în urma tragediei. Supraviețuitorii de la blocurile distruse au primit câte un apartament, iar cei cărora li s-au dărâmat casele au putut să-și ridice altele cu materiale de construcții primite de la autorități. 

A existat și o anchetă penală care a durat circa un an, dar nu a fost identificat niciun vinovat. Concluzia procurorilor a fost că tragedia s-a produs ca urmare a unor evenimente ce nu puteau fi prevăzute. În realitate, comisia trimisă de la București a identificat mai multe instituții responsabile, dar nu a fost indicat niciun nume.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Digul, mai înalt cu 4 metri decât maximumul din proiect

Iazul de decantare de la Exploatarea Minieră Certej – Săcărâmb a fost construit începând din 1956, iar până în 1971 s-a înălțat în fiecare an cu 1 până la 2,5 metri, ajungându-se la o înălțime maximă de 27 de metri față de punctul cel mai jos la taluzului. 

Era cu până la 4 metri mai înalt decât dimensiunea maximă prevăzută de proiecte. Comisia care a analizat modul în care a fost exploatat iazul de decantare a ajuns la concluzia că în ultimii 4-5 ani de activitate „au existat unele deficiențe care revin unității (admiterea apei lângă digul de contur, tratarea necorespunzătoare a sondelor inverse înfundate) și au avut loc unele accidente și avarii”. 

Astfel, în ianuarie 1967 s-a produs o altă ruptură prin care s-au scurs până la 30.000 de metri cubi de steril, fără a provoca victime. Porțiunea avariată se găsea la 40 de metri nord de locul unde s-a produs ruptura din 30 octombrie 1971.

Documentul, făcut public de Arhivele Naționale

„Comisia a ajuns la concluzia că ruperea iazului de decantare se datorează pierderii stabilității digului de material sedimentat în zona cu înălțime maximă”, se precizează în raportul realizat și finalizat în 24 noiembrie 1971. 

Documentul a fost făcut public de Arhivele Naționale ale României. Au fost identificați și „factori” care au contribuit la producerea catastrofei, respectiv înălțarea digului peste limita prevăzută în proiectare, acțiunea presiunii laterale dată de mâlul neconsolidat acumulat în iaz și acțiunea presiunii apei din depozitul de mâl în piciorul digului. 

Era primul astfel de caz din România în care se constata pierderea stabilității digului. La alte iazuri, construite în mod asemănător, avariile s-au produs prin infiltrații sau deversări.

„Digul realizat prin sedimentare s-a dovedit a fi o construcție neomogenă, având la bază și în corp, la diverse înălțimi, materiale cu slabă rezistență la forfecare. Comisia nu a găsit menționată în documentația cercetată vreo preocupare de studiu care să pună în evidență influența înălțării digului asupra condițiilor sale de stabilitate. Înălțarea digului prin sporirea greutății sale a constituit unul din factorii care au condus la pierderea stabilității masivului”, se mai susține în documentul comisiei de anchetă. 

Coloană de noroi înaltă de 14 metri

S-a mai constatat că densitatea mâlului din iaz a ajuns la o valoare care exercita o presiune laterală cu 80% mai mare decât a unei coloane de apă cu înălțime egală. Înălțimea coloanei de noroi a fost calculată la 14 metri, iar presiunea exercitată a fost de 200 de tone/metru liniar.

Alți factori „externi” identificați au fost: existența racordului între digul vechi și digul nou, realizarea cu o lățime prea mică a plajelor din care s-a constituit digul, folosirea în decursul timpului a mai multor sonde inverse, la diferite niveluri, influența șocurilor și a vibrațiilor.

De ce au fost construite locuințe sub iaz

La toate acestea a contribuit o decizie „criminală” a autorităților locale, care au aprobat construirea de blocuri pentru muncitori foarte aproape de iaz, în avalul acestuia, la 120 – 240 de metri distanță. 

„Amplasarea construcțiilor s-a făcut fără să se respecte proiectul preliminar de sistematizare a exploatării Săcărâmb, elaborat în 1952, în care se prevedea amplasarea blocurilor de locuințe pe un teren situat în centrul comunei Certej. Respectarea amplasamentelor ar fi condus implicit la evitarea transformării unui accident tehnic grav într-o catastrofă de proporțiile celei din 30 octombrie 1971. În perioada 1960-1971, iazul de decantare a continuat să fie utilizat și a fost dezvoltat în timp ce în aval se găseau și se realizau construcții de locuințe”, se mai susține în documentul citat.

În final, comisia a stabilit că tragedia umană a fost determinată de ruperea iazului de decantare, schimbarea amplasamentului inițial al iazului, amplasarea și dezvoltarea construcției de locuințe în aval și dezvoltarea iazului, deși în apropiere se aflau locuințe. 

Comisie formată din 15 membri

„Catastrofa a fost rezultatul acțiunii comune a acestor patru factori. Acțiunea numai a unuia dintre ei, nu ar fi provocat o astfel de catastrofă”, au mai susținut membrii comisiei de anchetă, care a fost condusă de Emil Drăgănescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, un fel de guvern din prezent. 

Comisia a fost formată din 15 membri, specialiști în domeniul minelor, construcțiilor hidrotehnice, ingineri și reprezentanți ai autorităților de stat din Hunedoara.

Aceștia au identificat și instituțiile responsabile în procesul de construcție a iazului și al locuințelor. Astfel, pentru deficiențele proiectului și pentru lipsa calculelor corespunzătoare de verificare a rezistenței și stabilității masivului de material sedimentat ce formează digul iazului, răspunderea a revenit Institutului de proiectări ICEPROM, respectiv IPROMIN, în cadrul căruia s-a realizat proiectul. 

Alte instituții indicate ca fiind responsabile au fost Ministerul Metalurgiei, Ministerul Minelor, Întreprinderea Minieră Certej-Săcărâmb, Trustul Aurului Brad. Comisia a dispus verificarea tuturor iazurilor din țară aflate în exploatare, pentru a se evita astfel de tragedii. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Producția a fost suspendată doar cinci zile

Autoritățile nu au oprit definitiv exploatarea de la Certej. Activitatea a fost suspendată doar cinci zile, până în 4 noiembrie 1971. Ulterior, exploatarea s-a dezvoltat, iar numărul minerilor din zonă a crescut cu miile. Vechiul iaz de decantare a fost părăsit și, în timp, a fost acoperit de vegetație. 

Certejul a devenit oraș, la fel ca și alte localități miniere din Valea Jiului. Zona aflată între localitățile Certej, Hondol și Săcărâmb avea să se transforme treptat într-una dintre cele mai mari cariere miniere de suprafață din România, unde se exploatau minereuri complexe și aur. Activitatea a continuat până în primii ani de după 2000, când a fost închisă.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro