ComenteazăSingurii ursi domestici din judetul Arad isi duc existenta la ferma din Fantanele a unui fost bijutier. Donna, Ray si Bobby, botezati dupa personajele din „Dallas”, se zbenguie in voie chiar la marginea padurii, iar stapanii lor ii trateaza ca pe propriii copii.
Gheorghe Cinan a lucrat ca bijutier o buna parte din viata, prin mainile sale trecand, de-a lungul anilor, cele mai pretioase metale pe care le-a dat pamantul. Dupa 20 de ani de cariera, satul de viata de la oras, aradeanul si-a cumparat o ferma la marginea comunei Fantanele, reprofilandu-se pe meseriile de agricultor si crescator de porci. Mare iubitor de animale, fostul bijutier s-a inconjurat la scurta vreme de tot felul de jivine. In 1992, in urma unui anunt la radio, aradeanul a aflat ca gradina zoologica din Brasov scotea la vanzare o pereche de ursi nou-nascuti. O zi mai tarziu, mai sarac cu 80.000 de lei, Gheorghe Cinan incarca cele doua animale in vagonul de posta al rapidului Arad-Bucuresti. Hraniti cateva luni cu biberonul si alintati cat era ziua de lunga de noii lor stapani, cei doi ursi – botezati Ray si Donna, dupa faimoasele personaje din serialul american „Dallas” – s-au acomodat rapid cu viata la ferma. Au trecut doi ani pana cand Gheorghe a reusit sa le construiasca o cusca solida, cu zabrele de fier si bazin propriu cu apa. Acum un an si jumatate, ursoaica l-a nascut pe Bobby, febletea familiei Cinan.
Alintat de prieteni cu diminutivul Bobita, micul urs a crescut intr-un an cat altii in sapte. In fiecare dimineata, degusta un castron de gris cu lapte, asortat cu castraveti adusi special pentru el tocmai din Ungaria. Deseori, dupa o scurta zbenguiala frustranta prin cusca, ursuletul reuseste sa-si convinga stapanul sa-i dea drumul prin ograda. „Daca lasi usa deschisa la casa, se duce glont la bucatarie si da tarcoale la frigider si la congelator. Iar afara se plimba peste tot. Are el o placere deosebita sa rupa oglinzile retrovizoare de la masini”, rade stapanul lui Bobita. Pentru a primi dreptul legal de a-i ingriji pe cei trei ursi la ferma sa, Gheorghe Cinan a avut nevoie de aprobarea Ocolului Silvic din regiune. Acum nu mai exista copil din imprejurimile fermei care sa nu se fi jucat macar o data cu Bobita, mai ales ca, pe cand era doar un pui, ursul avea obisnuinta de a face mici excursii pana in satele invecinate, de unde revenea, bineinteles, instalat confortabil pe bancheta din spate a masinii stapanului. „Bobita e ca si copilul nostru. Mai bine nu mananc eu si-i dau lui”, zice Gheorghe, privindu-si salbaticiunea cu drag.
Faima lui Bobita, insa, nu i-a adus doar beneficii familiei Cinan. Anul trecut, micul urs a trecut printr-o serie de peripetii neplacute, fiind furat, intr-o dimineata de octombrie, chiar de sub nasul stapanilor sai. „Era o ceata in ziua aia de-ti bagai degetele in ochi. I-am dat drumul lui Bobita din cusca si m-am dus sa ma ingrijesc de-o scroafa care tocmai imi fatase. Cand m-am intors dupa vreo jumatate de ora, nu l-am mai gasit. Am mers dupa el peste tot. La un moment dat, am vazut niste urme proaspete de masina, de la sosea, pe langa casa si pana aproape de cusca. Atunci ne-am dat seama ca l-a furat cineva. Abia a doua zi au venit niste vanatori la mine sa ma intrebe daca n-am pierdut cumva un urs. Il gasisera pe drumul spre Timisoara. Am sarit in masina si ne-am dus dupa Bobita. Era cu niste ciobani care se jucau cu el. Am aflat mai tarziu ca il muscase de ureche pe unul din cei care il furasera si asa a scapat. Mi-au spus chiar hotul, pe care l-am gasit intr-un spital din Timisoara. Pe ala l-am scuturat putin si l-am lasat pana la urma in pace, nici macar n-am mai chemat politia”, povesteste bijutierul. „Cand a fost furat Bobita, am simtit ca mi se rupe ceva din suflet. A fost cea mai mare tragedie pe care am trait-o in viata mea”, rememoreaza bijutierul incidentul.
Desi cel putin doua generatii din familia ursilor lui Gheorghe Cinan s-au nascut si au crescut in captivitate, instinctele de animal salbatic nu au disparut din zestrea lor genetica. Stapanul lui Bobita a aflat acest lucru pe pielea sa, fiind ranit serios acum doi ani de masculul adult, pentru care joaca se confunda periculos de mult cu vanatoarea. „Intrasem la el in cusca sa-i dau un balot de paie. A sarit brusc pe mine si m-am speriat. M-am zbatut si, din greseala, am nimerit cu mana dreapta intre coltii lui. Acolo am ramas, nu mi-a mai dat drumul. Am reusit pana la urma sa-mi smulg mana din botul lui si m-a impins intr-un colt. Cum ma ridicam in picioare, cum ma impingea de ceafa inapoi jos. Am stat acolo, asa, cu el langa mine, mai bine de 40 de minute. Intr-un tarziu a reusit fiul meu sa-i distraga atentia pentru cateva secunde si m-au scos din cusca”, isi aminteste bijutierul. A fost transportat imediat la Spitalul Judetean Arad. Cu mana rontaita de urs, pierduse destul de mult sange. In urma unei operatii de durata, i-a fost amputat un deget, iar mana dreapta i-a ramas impanzita de cicatrice. Ursul insa a fost iertat, iar cele trei animale salbatice continua sa se bucure de atentia intregii familii Cinan.
Cei trei ursi botezati dupa personajele din „Dallas” nu sunt singurele animale ale familiei Cinan care poarta nume ciudate. Doi din porcii din cocina se numesc Djorkaeff (dupa numele internationalului francez de fotbal) si Joshka (nici o legatura cu ministrul german de externe). La randul sau, berbecul familiei poarta numele de Tarzan. In asteptarea urmatorului pui de urs, caruia Donna urmeaza sa-i dea viata in aceasta toamna, Gheorghe Cinan cauta noi nume de oameni faimosi, pentru a-l ferici si pe noul-nascut. In afara ursilor, la ferma Cinan s-a mai oplosit, in urma cu peste cinci ani, si o familie de vulpi. Acestea insa s-au dovedit a fi greu de imblanzit. „Toate gainile care se plimbau prin apropiere dispareau cat ai zice peste”, rade bijutierul aradean. Singura concesie pe care au facut-o vulpile civilizatiei a fost legata de televizor, aparat care le-a fascinat pe toata perioada sederii lor la ferma.