Falimentul Rafo survine ca o consecinţă firească a faptului că intenţiile investitorilor nu s-au concretizat într-o tranzacţie, coroborată cu expirarea, pe 22 august 2019, a planului de reorganizare a companiei, de 18 luni.
Achiziţia Rafo ar fi însemnat doar un prim pas pe un drum cu potenţial, compania necesitând apoi şi investiţii susţinute atât în modernizarea infrastructurii rafinăriei, dezvoltarea echipei de specialişti, precum şi în ceea ce priveşte asigurarea unei materii prime de calitate.
„Toate aceste criterii ne indică faptul că este nevoie de un investitor de forţă şi calibru, agil într-o piaţă incertă, un jucător cel mai probabil la nivel internaţional”
Vasile Godîncă-Herlea, CEO CITR:
„Rafo Oneşti are o valoare simbolică pentru piaţa locală şi regională a prelucrării ţiţeiului şi petrochimiei. Pentru români, este o companie cu valoare emoţională, pe care ne-o amintim cu toţii cu nostalgie”, a mai spus Herlea.
CITR Filiala Bucureşti SPRL a fost desemnat lichidatorul judiciar al societăţii RAFO în aceeaşi sedinţă din 19 septembrie 2019, urmând să fie confirmat la prima adunare generală a creditorilor.
Primul pas din procedură va fi reluarea procesului de inventariere şi evaluare a rafinăriei, urmat de întocmirea unei noi strategii de valorificare, menită să acopere recuperarea creanţelor şi cheltuielile de conservare.
Judecătorul sindic va stabili un termen până la care toţi creditorii care au înregistrat creanţe după deschiderea procedurii de insolvenţă vor înregistra cereri de înscriere la masa credală.
„Şi în această fază, intenţia noastră va fi să valorificăm rafinăria ca ansamblu funcţional. De asemenea, suntem preocupaţi de conservarea activului, păstrându-l în stare corespunzătoare. În cazul în care nu vor exista investitori interesaţi pentru tot ansamblul, vom lua în considerare şi vânzarea segmentată, pe procese tehnologice”.
Vasile Pop, Country Sales Manager al CITR:
Rafo Onești – scurt istoric
Rafo S.A. a fost înfiinţată în 1991, ca societate comercială, având în componenţă două rafinării.
Din acea perioadă a funcţionat doar prin Rafinăria 2, în urma restructurării fluxului de producţie. Ţiţeiul a fost achiziţionat în special din import, Rafo funcţionând în special cu petrol iranian.
Compania a fost nevoită să oprească producţia în 2008 din cauza faptului că nu mai era posibilă reînoirea licenţei de funcţionare, precum şi pe fondul respectării prevederilor legislaţiei de mediu.
Între 2004-2010, Rafo a mai trecut printr-o perioadă de insolvenţă, implementând planul de reorganizare aprobat la vremea respectivă.
Cu toate că Rafo a realizat o gama largă de studii cu privire la varii opţiuni de dezvoltare, între 2015-2016, compania nu a reuşit să continue programul de modernizare început în 2008, eforturile concentrându-se mai mult pe conservarea echipamentelor şi a utilajelor.
Foto: CITR