ComenteazăBogdan Constantin are 27 de ani și de 11 ani, de când era adolescent, se luptă cu marea. Dar mai ales cu mentalitatea turiștilor. Tânărul lucrează pe plaja din Mamaia și a salvat atât de multe vieți, că nici măcar nu le mai știe numărul. E mulțumit că a reușit, dar trist pentru că, de multe ori, în schimbul unei vieți salvate primește ridicări din umeri, oameni care se întorc pe călcâie și se pierd printre umbrele. Ba, uneori, înjurături. Dar Bogdan e resemnat. Recunoaște cu sinceritate că a interacționa cu oamenii e mai greau decât să se lupte cu valurile. „Nu de puține ori mi-a venit să-i pocnesc pe cei care nu ne ascultă sfaturile și ne înjură pentru că încercăm să le salvăm viața”, ne spune zambind salvamarul. În antrenamentele, salvatorii chiar sunt sfătuiți ca, în momentul în care o potențială victimă este panicată și riscă să îl înece și pe salvator, să o lovească pentru a o calma și a o putea aduce la mal.
Bilanț ”pe plus”. Niciun turist pierdut.
Bogdan este unul dintre salvamarii fericiți. Nopțile lui nu sunt bântuite de amintiri sumbre, căci până acum nu a fost nevoit să aducă la mal nici un trup neînsuflețit. „Nici nu vreau și nici nu pot să îmi imaginez ce este în sufletul rudelor, părinți, unchi, mătuși, nepoți când văd pe cineva apropiat mort la malul mării pentru că nu a vrut să asculte de un salvamar și s-a aventurat în larg mării”, a mărturisit salvamarul. Cele mai lungi și mai grele momente prin care a trecut au fost cele când s-a luptat să salveze trei copii. Micuții se jucau cu o saltea gonflabilă, dar au fost luați de curent și duși departe, în larg. Operațiunea a durat mult, copiii erau departe, erau speriați și lucrurile puteau s-o ia razna oricând. Bogdan Constantin si colegul său au reușit să-i aducă la mal. Cu bine. Și nu că nu le-a mulțumit nimeni, ba cîteva minute mai târziu părinții i-au lăsat din nou în apă. Să se joace, că-s copii.
Lipsa de respect doare cel mai tare
Cel mai trist, spune Bogdan, este că oamenii nu realizează că ei, salvamarii, sunt cei care le păzesc viețile. Nu cei care le strică distracția. „Nu, nu suntem respectați, nu avem nici o autoritate în fața lor. Dacă le explicăm că le vrem binele și vrem să le salvăm viața, ne ignoră. De cele mai multe ori primim răspunsuri de genul: Ce bah, nu am strâns bani un an întreg să îmi spui tu mie cum și când să intru în apă”, ne spune tânarul.
Vara asta a fost nevoit să stea zile în șir pe o placă de surf, în mijlocul apei. Pentru că undeva, în larg, se formase o groapă și curenții îi trăgeau acolo pe turiștii neatenți. A fost un moment în care nervii au fost întinși la maximum pentru că turiștii pur și simplu nu reușeau să înțeleagă de ce ”un nebun” stă ân picioare pe valuri și le strigă să rămână grupați.
Steagul roșu, invizibil pentru turist
„Sunt turiști ceva mai curioși și vin să ne întreabe care sunt semnificațiile steagurilor. Dar ceilalți, deși nu le cunosc, nici nu întreabă. Ignoră cu desăvârșire. Pur și simplu nu-i interesează”, ne-a mai spus salvamarul.
Un lucru absolut de neînțeles este încăpățânarea turiștilor de a căuta pericolul. „Îi scoți din apă, te injură și apoi intră iar sperând că tu vei fi ala care cedează primul”, a mai povestit Bogdan.
Anul asta, bilanțul victimelor n- a fost unul încurajator. Salvamarul se uită gânditor spre mare și oftează. Poate la anul o să fie mai bine, zice. De-acum, devine mai simplu, numărul turiștilor scade de la o săptămâna la alta și în curând Bogdan o să părăsească plaja. Dar nu și marea, pentru că în extrasezon lucrează pe vapoare de croazieră. Vara viitoare îl va găsi din nou la Mamaia, pe plajă. Salvând vieți.