Cuplul, format din Marcelin și Francine Dumoulin, au dispărut pe 15 august 1942, când au plecat să-și mulgă vacile, pe o pajiște de lângă Chandolin, situat la 120 de kilometri de capitala Berna. Marcelin, care muncea ca cizmar și Francine, care era profesoară nu s-au mai întors niciodată, lăsand în urmă cinci băieți și două fete, informează Euronews.
Acum, la 75 de ani de la dispariția părinților, copiii lor povestesc eforturile disperate pe care le-au făcut, de-a lungul timpului, pentru a-și găsi părinții: „Ne-am petrecut toată viața căutandu-i fără încetare. Ne doream să le facem o înmormântare așa cum se cuvine”, a declarat fiica lor cea mică, acum în varstă de 79 de ani.
Poliția din Valais a anunțat că trupurile a două persoane au fost descoperite de către un turist, la altitudinea de 2.615 metri, lângă un ghețar care se topește. Urmează să fie efectuate testele ADN, deși a fost precizat că cele două persoane aveau asupra lor și actele de identitate.
EXCLUSIV/ Solistul Ionuț Galani e de nerecunoscut. A slăbit 50 de kilograme în 6 luni!
„Bărbatul și femeia au fost găsiti unul langă altul. Erau imbrăcați în haine din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost găsiti perfect conservați în ghețar, iar tot ce aveau asupra lor este și acum intact”, a declarat Bernhard Tschannen, directorul companiei care se ocupă de siguranța telecabinelor și teleskiurilor din zonă.
Se presupune că cei doi căzut într-o crevasă a ghețarului și au rămas acolo pană când topirea ghețarului le-a scos trupurile la iveală.
„A fost prima data când mama a fost cu el într-o astfel de excursie. Ea era însărcinată și nu prea putea să urce, mai ales în acele”, a declarat Marceline Udry-Dumoulin, fiica cea mică a cuplului.
„Dupa o perioadă, noi ca și copii am fost separați și am trăit în locuri diferite. Am fost norocoasă să stau cu mătușă mea. Am stat toți în zonă, dar odată cu timpul am devenit străini”, a adăugat Marceline.
În legătură cu înmormântarea, Udry-Dumoulin a spus: „Nu o să port negru, cred că albul ar fi o culoare mai potrivită pentru că reprezintă speranța, pe care nu am pierdut-o niciodată”.