În 2019, cântărețul și actorul Tudor Chirilă a stat aproape o săptămână în Finlanda ca să vadă cum funcționează sistemul educațional și de ce este atât de performant. Pur și simplu, s-a dus pe banii lui, ca să vadă cu ochii lui. S-a întors de-acolo impresionat de libertatea pe care o au copiii, de răbdarea profesorilor și, în general, de flexibilitatea întregului sistem.
Despre asta, despre generații pierdute, educație sexuală, tabuuri și mult discutatul proiect „România educată”, într-un interviu pentru Școala 9.
„Școala românească e un loc în care copiii nu pot alege”
Școala 9: Ai tot vorbit despre generația pierdută, a părinților noștri, dar ce părere ai despre noua generație? Generația Z, care este des blamată, ba că tinerii sunt ignoranți, ba că nu citesc, ba că nu sunt respectuoși.
Tudor Chirilă: Conflictul dintre generații a fost întotdeauna. Dar scindarea asta între generații a adus-o tehnologia. Felul în care s-a progresat într-un timp foarte scurt, adică de la momentul în care intram pe Yahoo Messenger să vorbim cu cineva și ne conectam la internet cu casetă cu dial-up, până la momentul ăsta în care ne încărcăm telefoanele wireless și telefonul este un calculator și oamenii consumă pe telefon mai mult decât consumă pe laptop.
Asta nu înțelege școala: Youtube, TikTok, Facebook, Instagram sunt locuri în care copiii pot alege. Școala românească e un loc în care copiii nu pot alege. Nu-și pot alege modulele, așa cum se aleg în alte sisteme de educație, tot ce e mandatory prevalează.
Profesorii vin la școală și livrează o curriculă. Nu ea e problema, ci felul în care ea este livrată. Este plictisitor. Copiii, când ajung acasă, își pot alege și conținutul educațional, și să se uite la aia, și să învețe aia. Și tu, ca școală, trebuie să nu fii paralelă cu viața. Că asta simt copiii, că ei când ies din școală sunt în fața unei pușcării în care au stat 12 ani și stau cu o gentuță în mână și se uită la lume și nu știu să facă nimic.
Tudor Chirilă, solist Vama:
Nu știu să facă o omletă, nu știu să facă o pizza, nu știu să-și caute profesia, nu știu ce e un atelier de tâmplărie, nu știu nimic despre vocațional. Au învățat râuri și munți pe de rost, au învățat fizică cu meditații, pentru că profesorii nu aveau timp să explice pentru ăla mai slab din casă și tot așa.
Și sunt fără niciun pic de practică. În timp ce do it yourself e peste tot pe Youtube. Atunci, iarăși, cum să nu fie fractură între generații? Cum să nu fie priviți copiii ăștia așa? Plus că ei au alte așteptări de la viață, ei nu au dorința asta acerbă de a reuși pe care am avut-o noi. Noi am avut o disperare de a face și disperarea asta de a munci.
Tinerii, obrăznicia și tabuurile sexuale
Suntem o generație de părinți care spune foarte des: „păi, bă, dacă eu așa am crescut, așa să crești și tu”. Dar nu e ok. Eu nu concep ca un profesor acum să-mi bată copilul, cum ne băteau pe noi. Eu am fost bătut, am fost abuzat emoțional, fizic, am fost tras de ureche. M-a format în frică, m-a format în yes man-ul ăla. Vezi câte un tânăr și îi spui: „ce obraznic ești”. Păi, da, că noi am fost obișnuiți să tăcem din gură, să nu spunem nimic. Când ne răspunde un tânăr, e obraznic. N-am invocat niciodată chestia asta și nici de-al dracu n-am s-o fac: „bă, știi câți ani am? Ar trebui să mă respecți”. Dacă nu mă respectă, n-a avut de-acasă sau pur și simplu nu m-am impus.
Dar să ne gândim de unde venim noi, să ne gândim la tabuurile sexuale de pe vremea noastră. Să ne gândim că noi venim dintr-o societate în care homosexualitatea era pedepsită prin lege, cu articol în Codul Penal.
Nu vorbeau părinții despre sex. Să ne aducem aminte că întreruperile de sarcină se făceau pe ascuns. Câteodată se murea din infecții.
– Pentru că ai menționat asta. Se dezbate foarte mult subiectul educației sexuale în școli. Crezi că ar trebui introdusă la ore? Tu ți-ai lăsa copiii să facă ore de educație sexuală la școală?
– Eu cred că se interpretează greșit educația sexuală ca fiind felul în care copulăm și ne împreunăm. Educația sexuală e despre altceva, e despre prevenție, e despre consimțământ, e despre a-ți cunoaște corpul, este despre a înțelege că tu trebuie să fii stăpân pe organele tale genitale, pe lucrurile tale intime. Cred că educația sexuală trebuie să fie despre evitarea revange porn-ului, care este o mișcare foarte puternică acum și am întâlnit cazuri aproape și de mine, de cercul meu. Despre faptul că tinerii sunt foarte ușor de păcălit și pot ajunge foarte ușor în situația de a distribui conținutul lor intim și chestia asta poate ajunge publică. Poate fi o traumă uriașă.
„Cum pot preda profesorii educație sexuală, dacă nu sunt pregătiți pentru asta?”
Educația sexuală cred că ar trebui să se predea transdisciplinar. Adică să nu fie o materie în sine, ci să fie împărțită între profesori, cum ar fi biologie, sport, dirigenție și toți profesorii ăia să comunice. Pentru că altfel, educația sexuală oricum ți-o face anturajul.
– În același timp, sunt mulți părinți care cred că lucrurile astea ar trebui discutate acasă.
– Da, dar uite, de exemplu, eu sunt un părinte care nu știe să o facă acasă. Trebuie să vorbesc cu un psiholog. Nu cred că tot timpul știm noi, ca părinți, ce este perfect. Ok, vine un copil de 5 ani care începe să testeze și să se atingă la organele genitale. Copiii fac asta la 4-5 ani. Și vine și întreabă: tata, dar de ce am erecție? El nu știe să spună „erecție”. Dar te întreabă la 5 ani. Tu ce răspunzi? Cum răspunzi, ca să nu-i creezi o traumă sau ca să faci chestia asta treptat? Sincer, mi se pare important să vorbesc cu un psiholog.
Eu m-aș feri să cred că dețin adevărul absolut.
Dar majoritatea profesorilor sau nu știu, un procent mare din profesorii din sistemul de educație sunt din generația noastră, care am crescut cu aceste tabuuri sexuale. Cum pot ei să predea educație sexuală dacă nu sunt pregătiți pentru asta? Asta e întrebarea. Noi am crescut în frică, în denial (negare), în lipsă de informație vizavi de chestia asta, în mentalități de intoleranță. Aici nu e vorba de a-ți converti cineva copilul la o minoritate sexuală sau alta. Nu cred că despre asta e vorba. Cred că este o falsă problemă.
Folosirea prezervativului face parte din educația sexuală? Sarcinile nedorite, sarcinile minorelor, fac parte?
– Unde suntem campioni.
– Unde suntem campioni. Bine, suntem campioni și la obezitate, dar asta e altă discuție. Dar noi nu facem educație sportivă. Noi nu facem educație, lasă educația sexuală. Hai întâi să facem educație și din a face cu adevărat educație vor decurge toate subtipurile de educație.
Continuarea, pe Școala 9.
Foto: Hepta
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro