ComenteazăIesirea vaicarita pe post a sefului TVR, Tudor Giurgiu, cerand cresterea cu 50% a costului abonamentului obligatoriu (!) la Televiziunea publica, a provocat un val de indignare in populatie. Pe forumul redactiei, ieri am gasit zeci de mesaje in care “hotie”, “nesimtire” si “tupeu” erau cele mai blande apostrofari la adresa staff-ului TVR.
Cititorii au punctat ca televiziunea publica se adapa de la trei izvoare (subventia de la buget, taxa individuala si publicitatea, primele doua fiind suportate de contribuabili). Aproape fara exceptie, au insistat ca prestatia TVR – neechidistanta, cenusie, neinteresanta, adesea in afara actualitatii, aglomerata de emisiuni usurele, nu o data realizate cu costuri exorbitante, prin intermediari – nu-si merita banii. Apoi, cat tupeu poti sa ai, ca manager, ca sa ceri sporirea costului abonamentului smuls cu anasana pana si de la amaratii de pensionari sau de someri, cand aloci peste 50% din venituri pentru fondul de salarii (vreo trei mii de angajati), sau ai consilieri platiti cu 2-3.000 de euro pe luna? Ce credibilitate sa mai aiba jelania ca nu raman bani pentru dotari? Un Aristide Buhoiu, un Ioan Grigorescu colindau lumea cu ditamai camera in spinare, iar acum, pentru o transmisie de doi bani pleaca o cohorta. Neplangandu-se de fonduri, Andu Bocanet sau Tudor Vornicu au lasat spectacole memorabile, pe care si acum echipa lui Giurgiu le cauta disperata prin arhive, sa faca un dram de audienta.
Apropo de Tudor Giurgiu, i-a scapat un porumbel din gura. Zice ca are nevoie de mai multi bani, ca sa fie independent politic. Se intelege ca pana acum a fost obedient. Oare cui? Sunt multe intrebari, la care ar trebui sa raspunda atat Comisia parlamentara de specialitate, cat si Curtea de Conturi.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!