Weekendul care a trecut ar fi adus un grad de ocupare mai mare de 80% a tuturor hotelurilor și pensiunilor din regiunea Borșa, crede un manager de hotel chiar de la intrarea din orașul-stațiune.
Temperatura era caldă, plăcută, să te poți plimba, până în 12 grade, chiar și cei ne-experimentați puteau încerca traseele montane din Parcul Național Munții Rodnei, iar telescaunul spre Cascada Cailor, cea mai înaltă din țară, mergea non-stop în alți ani.
Sâmbătă dimineață, la poalele telescaunului singurii „clienți” erau opt câini mari, lățoși, care aşteptau oamenii care să-i însoțească până în vârful dealului, alergând pe sub băncuțele trase de cabluri. Telescaunul are 35 de ani vechime, e unul dintre cel mai vechi din țară, se întinde peste două pârtii de schi – cea mai lungă de 2,1 kilometri.
Cu greu s-au strâns 10 turiști ca să poată porni instalația către culmea de pe care mai urmează un traseu de circa o jumătate de oră către Cascada Cailor. Ghizii îi sfătuiau pe turiştii din Cluj, Iaşi sau Suceava să meargă și să se întoarcă grupat, explicând că la întoarcere instalația va porni doar când se vor strânge toţi cei care au urcat. În acest timp, casiera le stropea mâinile cu alcool sanitar, înainte de a încasa banii și de a tăia tichetele.
În Borşa, străzile erau destul de animate. Însă la fiecare supermarket, chiar și cele de cartier, erau sticle cu dezinfectant la intrare, casiera și angajații purtau măști de protecție. Nici aici însă nu se găseau la rafturi produse de dezinfectat pe bază de clor sau geluri antibacteriene.
„Eu oricum, ce să lucrez de acasă?”
În Borșa, weekendul trecut se vorbea de două lucruri: dorința primarului de aduce două autocare de „borșeni” acasă, în condițiile în care aceștia lucrau la două hoteluri din Italia care s-au închis și oamenii au rămas inclusiv fără cazare, și de primul deces al unui român de coronavirus – o bătrână de 81 de ani din regiunea Milano, stabilită acolo, dar originară din Borșa.
În centru, în localuri, la coadă la supermarket sau la farmacii, toatză lumea vorbea despre un singur lucru: coronavirus. În Italia le-au rămas vecini și prieteni lor, oameni despre care am aflat că munceau sezonier, fiind şi categoria cea mai afectată pentru că nu au la cine să rămână și nici nu se pot întoarce acasă.
„Degeaba stăm în casă, că virusul merge pe calea aerului, e suficient să respir în dreptul tău, iar în casă până și pereții sunt poroși, respiră. Eu oricum, ce să lucrez de acasă? Trebuie să plec înapoi în Germania, dar de luni ne închid în țară”, le spune un bărbat altor patru prieteni la un local din centrul orașului. Ceilalți se chinuie să-l lămurească: „dacă virusul se transmite pe calea aerului eram toți bolnavi, granițele nu se închid, doar că e criză și în alte țări”.
Mănăstirea Bârsana a rămas o umbră
În august anul trecut, la Mănăstirea Bârsana erau sute de oameni pe aleile înflorite. Duminică, 15 martie 2020, în curtea celui mai frumos ansamblu mănăstiresc din Maramureșul istoric erau zece oameni. Parcarea cu zeci de mașini, pe trei niveluri din serpentina care ducea spre poarta mănăstirii, avea doar cinci-șase mașini, magazinele cu broderii specifice maramureșene din parcare erau închise, doar o gogoșerie rămăsese deschisă, iar patru femei îmbrăcate în deosebitul portul tradițional așteptau la coadă.
Până și pe magazinul cu obiecte bisericești de sus, de la poarta de intrare în mănăstire, scria mare ÎNCHIS, iar curtea mare, de câteva sute de metri pătrați, era animată doar de trei câini care fugăreau o mașină condusă de un călugăr, pe un drum lateral complexului.
„Cum să nu fie oameni? Da, de cum vine primăvara vin oamenii mereu la noi, chiar și iarna, au pârtia aproape, la Prislop. Dar acum nu, cred că se tem, ce să facem?”, se plânge o măicuță, în timp ce se retrage încet pe o alee, în lipsa credincioşilor.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro