Tusea de canisa

Boala afecteaza cainii de toate varstele, mai ales daca animalele sunt tinute in spatii inchise.
Boala evolueaza ca inflamatie a cailor respiratorii superioare (bronhopneumonie cu sfarsit letal la animalele tinere sau ca bronsita cronica la cainii batrani sau cu debilitati).
Boala se raspandeste rapid mai ales printre animalele tinute in spatii inchise, cum ar fi adaposturile sau apartamentele. Agentii etiologici ai bolii sunt reprezentati de virusul parainfluentei canine – CAV2 (canin adenovirus tip 2), sau virusul jigodiei, care apar ca factori primari si peste care se pot suprapune infectii cu Bordetella, Pseudomonas, Escherichia Coli.
De asemenea, o semnificatie foarte importanta in sindromul tusei de canisa o reprezinta Reovirusul canin (tipurile 1, 2, 3), Herpes virusul canin, Adenovirusul canin (CAV1).
Clinic, boala evolueaza, de obicei, cu tuse uscata, in accese paroxistice, raguseala, voma.
Tusea apare la palparea usoara a laringelui si traheei. Atentie, animalele bolnave au temperatura corporala normala, dar prezinta inapetenta. In cazurile cu evolutie mai grava mai apar cresterea temperaturii, scurgeri nazale purulente, depresie si anorexie – in special la cateii de varste mici si foarte mici. Tusea de canisa poate fi suspectata ori de cate ori a existat, in ultimele 5-10 zile, posibilitatea contactului intre catelul dumneavoastra si alti catei, care prezentau simptomele expuse mai sus.
La aparitia bolii, o contributie importanta o au stresul, hrana necorespunzatoare sau convalescenta in urma altor afectiuni. Desi nu este prea indicata spitalizarea, din cauza contagiozitatii extrem de mari, este foarte important sa va prezentati imediat la medicul veterinar ori de cate ori observati aparitia unei tuse seci, a raguselii si a unei sensibilitati exagerate in regiunea laringelui.
Foarte important este si tratamentul igieno-dietetic cu corectarea factorilor predispozanti – evitarea pe cat posibil a curentilor de aer si a dormitului pe gresie rece, hranirea corespunzatoare a catelusului bolnav.
Profilaxia tusei de canisa se poate realiza prin imunizarea animalelor cu ajutorul vaccinurilor specifice, incepand cu o prima vaccinare la varsta de 6-8 saptamani, care trebuie repetata inca de doua ori la un interval de 3-4 saptamani.
Boala fiind destul de rara, imunizarile se practica doar in canise sau adaposturi pentru animale. Din acelasi motiv, diagnosticul diferentiat fata de alte boli este foarte important si, de aceea, examinarile periodice prin prezentarea la medicul veterinar devin o necesitate, mai ales in cazul achizitionarii unor animale provenite din canise sau adaposturi.

Urmărește-ne pe Google News