Marina Almășan, text dur la adresa televiziunii publice: „Mi-e silă de lașitatea mea”. Jurnaliștii TVR critică prezența Doinei Gradea la Jocurile de la Minsk, în timp ce reporterii comentează din România

Jocurile Europene Olimpice de la Minsk au început vineri, România participând la competiție cu 123 de sportivi, scrie Gazeta Sporturilor. Competiția este transmisă de TVR, însă în capitala bielorusă nu se află niciun reporter al televiziunii publice. În schimb, televiziunea publică este reprezentată de Doina Gradea, președintele TVR.

Situația a fost criticată întâi de Narcis Șelaru, angajat al departamentului Sport din cadrul TVR, care a comentat la o postare a Ministerului Tineretului și Sportului.

„O rușine uriașă. Niciun reporter TVR la Minsk, niciun comentator! Totul se face din studio. Suntem însă reprezentați la nivel înalt, normal, sunt peste 100 de ore de transmisiuni în direct. Era mare nevoie de așa ceva. Am auzit că acum își caută kimono pentru Tokyo (n.r. JO 2020)”, a scris Narcis Șelaru.

Jurnalistul Adelin Petrișor a avut și el o reacție critică: „Da, reporterii comentează de acasă. Ce dreaq să caute ei pe teren, mai ales când terenul e peste hotare? Acolo merg șefii ăia mari după cum vedem în pozele de la minister. Lipsește martie din post? Nu prea. A fost și la Eurovision”, a comentat Adelin Petrișor.

Marina Almășan: „Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj”

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

La comentariul lui Adelin Petrișor a reacționat Marina Almășan, prezentatoare la TVR 2, care a publicat un text dur la adresa televiziunii publice.

Ce scrie Maria Almășan:

• Mi-a provocat un imens sentiment de silă, la adresa propriei persoane. La adresa mea. A lașității mele. A tăcerilor mele repetate, împachetate în confortul unei vieți ( doar în aparență) liniștite.
• Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj, sau mai bine zis, de curajul manifestat doar în cercuri restrânse, împărtășit, e-adevărat,  de alți atâția și atâția colegi, alături de care, de decenii, am “ars” pentru instituția ce ne-a devenit a doua casă.
• Ne iubim, fiecare, atât de mult meseria, trăim pentru ea de atâta vreme, suntem atât de legați de “bâtrâna doamnă din Pangratti”, încât tremurăm ca niște piftii ordinare, înmuiate în groază și disperare că un cuvânt nelalocul lui sau o reacție – altminteri corectă – ne-ar putea alunga din locul cu care ne-am identificat. 
• Încă nu a venit momentul să vorbesc deschis despre războaiele mele, despre absurditatea ultimilor ani, petrecuți în locul care m-a consacrat. Ultima mea bătălie deschisă ( în fapt, închisă, căci am spălat rufele în familia… care demult nu-mi mai e familie) m-a adus până la cel mai înalt for al instituției ; nu am avut însă câștig de cauză, căci si “forul” avea același “cap” care mă și adusese într-o situație limită.
• Reacția ta de astăzi, Adelin, m-a făcut să mă rușinez nespus. De mine și de colegii mei. De numele mari ale TVR, care îndură și tac, și de care lumea nu a mai auzit, în ultima vreme. 
• Sunt multe de povestit – îți spun,  trăgând cu ochiul la “printul” suspect ajuns pe biroul meu și care îmi îndeasă adânc călușul în gură.
• N-am fost în Afganistan, ca tine, Adelin, dar te asigur că războaiele de aici,  la care am asistat sau am fost părtașă, au fost mult mai sângeroase. Cu pagube comparabile. 
• Iartă-ne, te rog, pe noi ăștia , mulți și lași, care în schimbul unui os de ros, ne ascundem în fața unei reprobabile cumințenii și supuneri. 

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

Textul integral al Marinei Almășan, pe femeiede10.ro.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro