ComenteazăPerspectiva unei administrații Joe Biden în SUA este o veste bună pentru europeni, care consideră acum că la putere în SUA se află un partid mai uman, mai „european”, care, asemenea UE, crede în importanța drepturilor omului, a alianțelor, a efectului schimbărilor climatice.
Dar înlăturarea lui Donald Trump de la Casa Albă nu reprezintă o schimbare dramatică a realității americane. Pe de o parte, există încă șanse mari ca republicanii să rămână în controlul Senatului, ceea ce ar putea însemna că Biden va avea probleme în a-și impune politicile.
În plus, chiar și o administrație Biden care nu reprezintă o amenințare pentru alianța transatlantică vine cu propriile provocări.
Europenii ar trebui să continue să aibă o relație productivă cu SUA. Dar, pe măsură ce America devine mai slabă și mai preocupată de propriile probleme, europenii trebuie să își impună propriile interese și să încheie acorduri pe temele care reprezintă acum un motiv de diviziune.
Aceste acorduri le vor dovedi atât europenilor, cât și americanilor că alianța are valoare, scriu Tara Varma, șefa biroului ECFR din Paris, și Jeremy Shapiro, director de cercetare la ECFR, expert la Brookings Institution și fost oficial al Departamentului de Stat de la Washington.
Europenii, spun cei doi experți, trebuie să vină la masa noilor tratative transatlantice gata să prezinte o serie de oferte care satisfac interesele proprii, dar care sunt atractive și pentru noul președinte al SUA.
Ca întotdeauna, Europa însăși nu are o poziție comună ușor de obținut pe tema unor chestiuni importante precum relația cu Rusia sau China. E cert însă că aproape toate statele europene vor o relație cât mai prietenoasă și mai productivă cu SUA, de aceea, o poziție unificată ar putea oferi cea mai bună șansă de succes.
Există motive pentru a crede că Washingtonul ar putea fi receptiv la propunerile europenilor. Nu doar pentru că administrația Biden este dispusă să reîntărească cooperarea cu aliații, dar și pentru că aceste propuneri oferă avantaje reciproce, spun experții, care explică și care sunt temele cruciale și ofertele de compromis pe care Europa ar putea să le facă SUA.
Comerț
SUA sunt cel mai mare partener comercial al UE. Și invers. Tocmai de aceea, comerțul riscă să fie cea mai complicată chestiune bilaterală în relația Europei cu administrația Biden, așa cum a fost și în timpul administrației Trump.
Administrația Biden ar putea fi mai diplomată, ar putea renunța la o parte din taxele vamale impuse importurilor de oțel și aluminiu din UE, dar diferendele transatlantice pe tema produselor agricole sau a impozitării companiilor americane din domeniul tehnologiei vor continua.
Diferendele comerciale sunt inerente între doi parteneri atât de mari și de interdependenți. Un nou acord complex, precum Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), nu are sens ținând cont de sensibilitățile politicii interne de pe ambele maluri ale oceanului. În schimb, europenii ar trebui să găsească o soluție pentru atenuarea unei viitoare dispute care va izbucni cel mai probabil după o decizie a UE de a impune o taxă digitală, ce va afecta în special giganții tehnologici americani.
O astfel de taxă ar urmări extragerea unor sume de la aceste companii care în prezent plătesc foarte puțini bani statelor membre UE.
În jur de jumătate din statele OECD din Europa au implementat sau au de gând să impună o astfel de taxă. O administrație Biden se va opune acestui demers, așa cum a făcut-o și Trump.
Un compromis obținut din timp pe această temă ar putea stabili tonul tuturor discuțiilor pe tema comerțului.
În același timp, UE va dori să preseze SUA pentru a face mai multe eforturi pentru a asigura protecția datelor personale, în urma unei decizii în acest sens a Curții Europene de Justiție.
Dar acest lucru va solicita o schimbare semnificativă în practicile companiilor din SUA. Consumatorii americani împărtășesc multe din temerile europenilor privind felul în care giganții din domeniul tehnologiei folosesc datele personale ale oamenilor, iar Biden pare și el parțial de acord cu acest lucru, dar o schimbare de legislație în Congresul SUA pare o sarcină dificilă.
Ofertă
UE ar putea propune noii administrații americane un compromis pe tema taxei digitale în schimbul unei protecții sporite a datelor personale din partea companiilor americane de tehnologie, spun experții ECFR.
NATO
Una dintre principalele dezbateri din cadrul Alianței Nord-Atlantice, care a debutat în anii 1950 și a devenit mai aprigă în ultimii ani, este cea a împărțirii costurilor.
Actualul standard, care presupune alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile militare, a dus la mai multe contre între aliați.
Principala problemă este că multe state europene nu au atins acest prag, fapt care a atras nemulțumirea SUA, exprimată atât de președinți precum Barack Obama, dar mai dur și mai explicit de Donald Trump.
Pentru statele europene însă, simplul prag de 2% din PIB pentru cheltuielile militare nu reflectă natura actuală a securității și contribuțiilor pe care ele le fac pentru a asigura securitatea.
De aceea, încearcă acum să introducă la capitolul angajament și contribuțiile de natură non-militară.
Aceste contribuții ar putea include finanțarea programelor de dezvoltare din alte țări, eforturile făcute pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice sau costurile suferite în urma sancțiunilor economice.
Aceste costuri sunt asimetrice.
Un studiu a determinat, spre exemplu, că statele est-europene suferă costuri ale sancțiunilor economice – impuse în special Rusiei – care pot ajunge până la 1% din PIB în unele cazuri. Prin comparație, costurile suferite de SUA sunt doar de 0,01% din PIB. Germania, care suferă costuri de 0,2%, este undeva la mijloc.
În vreme ce europenii ar putea găsi înțelegere la administrația Biden, este totodată clar că orice acord necesită un angajament reînnoit pentru oferirea de garanții de apărare a statelor din estul Bătrânului continent și, totodată, cel mai probabil, un acces al firmelor americane la piața europeană a licitațiilor pentru armament.
Ofertă
Europenii ar trebui să propună în mod proactiv un noul model de măsurare a contribuțiilor la securitatea transatlantică. În acest scop, SUA ar trebui să accepte un nou concept de împărțire a responsabilităților, dar unul care să ofere avantaje Washingtonului în ceea ce privește vânzările de armament, spun experții ECFR.
China
UE și-a înăsprit tonul în relația cu China, pe care a descris-o drept „un rival sistemic care promovează un model alternativ de guvernare”. În același timp însă, UE este pregătită să coopereze cu Beijingul acolo unde este posibil, observând că această cooperare „este o oportunitate și totodată o necesitate”.
China este al doilea partener comercial al UE (după SUA), așa că Bruxellesul ar putea să ezite să aleagă în mod definitiv între cele două. Totuși, Înaltul reprezentant al UE pentru politică externă, Joseph Borell, a reiterat în această vară că UE nu are cum să pună semnul egal între Beijing și Washington.
Italia este singura țară care a sprijinit Inițiativa „Belt & Road” a Chinei, o poziție de care acum ministrul pentru afaceri europene s-a delimitat.
UE ar putea propune o cooperare moderată pe tema infrastructurii telecomunicațiilor (problema Huawei) cu SUA, din moment ce există un acord că operatorii mobili au nevoie de reguli stricte de securitate, iar dependența de o singură companie pentru infrastructura 5G trebuie eliminată.
Actualul context și atitudinea europenilor arată că există destul spațiu pentru un parteneriat SUA-UE în privința provocărilor economice și strategice pe care le reprezintă China.
Ofertă
Europenii ar putea propune un Parteneriat Transpacific-Transatlantic, care ar avea scopul de a stopa abuzurile economice ale Chinei și de a asigura securitatea maritimă în Asia. Acest acord ar putea include formalizarea sprijinului pentru Taiwan.
Europenii și americanii ar putea totodată să coopereze pentru a balansa influența chineză, pentru a proteja sistemul comercial multilateral, spun experții.
Rusia
UE are o misiune complicată în relația cu Rusia, în condițiile în care trebuie să împace poziția mai dură a statelor care se tem de Moscova cu cea mai calmă a țărilor ce doresc un dialog cu regimul lui Vladimir Putin.
Din 2014, după invazia Rusiei în Ucraina, UE și-a menținut poziția și, odată cu ea, sancțiunile dure impuse Moscovei.
O administrație Biden care are o abordare mai ostilă în privința Rusiei ar putea să afecteze această poziție europeană, chiar în condițiile în care ar putea liniști statele est-europene care se tem de un eventual abandon din partea SUA.
Pentru a-și păstra unitatea, UE se va concentra cel mai probabil pentru a se asigura că SUA va folosi atât dialogul, cât și presiunea în relația cu Rusia, în vreme ce își va menține sau își va crește angajamentul de securitate în estul Europei.
Principalul motiv de iritare ar putea fi proiectul gazoductului Nord Stream 2, care a generat deja diviziuni atât în Europa, cât și în relația transatlantică.
Germania și alte state membre sprijină proiectul, deoarece speră să obțină gaz mai ieftin și mai sigur din Rusia. Unele state membre UE, în special cele din Est, îl resping însă, deoarece proiectul le ocolește și le lipsește de taxele de tranzit. Gazoductul ocolește și Ucraina, sporind astfel vulnerabilitatea strategică și financiară a acestei țări.
Administrația Trump a criticat vehement proiectul, deoarece consideră că acesta crește dependența Europei de gazul rusesc și înlocuiește exporturile de gaz lichefiat din SUA către Europa.
Obținerea unui consens european și transatlantic pe tema Nord Stream 2 în 2021 se anunță a fi un pas-cheie spre menținerea unui consens occidental în privința Rusiei, în timpul administrației Biden.
În cazul Europei, un pas spre obținerea sprijinului ar fi disponibilitatea Germaniei de a înlocui taxele de tranzit pierdute de acele țări cu investiții în proiectul condus de Polonia și cunoscut sub numele de Inițiativa celor Trei Mări, care prevede dezvoltarea infrastructurii din estul Europei.
Ofertă
Germania și partenerii săi din UE ar putea oferi administrației Biden propunerea de a crea un Parteneriat pentru Securitatea Estică, spun experții ECFR.
Acest parteneriat ar putea oferi soluția direcționării de asistență în materie de securitate din partea UE și SUA pentru estul Europei. Parteneriatul ar oferi sprijin statelor estice și ar oferi SUA asigurări că vestul UE este dispus să se implice în asigurarea securității europene, oferind Washingtonului posibilitatea de a se concentra pe alte probleme, dar menținând în același timp unitatea transatlantică și vigilența în relația cu Rusia.
Schimbări climatice
Ca parte a Pactului Verde European, Bruxellesul propune taxarea importurilor unor bunuri din țări non-UE care au ținte de mediu mai puțin ambițioase decât cele europene (carbon border adjustment mechanism).
Și asta pentru că UE își propune să devină până în 2050 neutră din punct de vedere al gazelor cu efect de seră, ceea ce va presupune cheltuieli din partea economiilor și companiilor europene.
„Nu are sens să reducem emisiile de gaze cu efect de seră acasă, dacă creștem importul de dioxid de carbon din străinătate. Nu e doar o chestiune de climat, e una de corectitudine față de companiile noastre și față de muncitorii noștri. Îi vom proteja de concurența incorectă”, a spus șefa Comisiei UE, Ursula von der Leyen.
O propunere ambițioasă din partea Bruxelles-ului pentru SUA ar putea viza un regim comun de taxare pe emisiile de carbon. Un astfel de acord ar crea un cadru egal pe ambele maluri ale Atlanticului, ar preveni un război al taxelor vamale și ar îndeplini ambițiile lui Biden de a reface relațiile cu Europa și de a urma o politică de mediu care îndeplinește standardele europene.
În plus, acest acord ar permite celor două mari puteri economice să își folosească forța comună pentru a presa alte țări să adopte standarde asemănătoare de mediu.
În vreme ce există indicii că propunerea ar putea fi privită cu ochi buni de administrația Biden, un Senat controlat de republicani ar putea să respingă o astfel de inițiativă.
Ofertă
UE ar putea oferi SUA ideea unui mecanism comun de taxare a importurilor de bunuri din țări terțe care nu respectă standardele de mediu. O administrație Biden ar putea avea avantaje comerciale prin aderarea la acest mecanism, iar atât UE, cât și SUA ar putea veni astfel cu o poziție comună pentru a pune presiune pe alte țări, spun experții ECFR.