ComenteazăInundatiile nu au trecut. Aproape 500 de oameni au ramas fara locuinte in satul Manastirea, din Calarasi. De aici apa nu s-a retras, iar autoritatile nu le dau sinistratilor nici o garantie ca vietile lor vor reveni la normal prea curand.
La intrarea in satul Manastirea din judetul Calarasi exista o placuta pe care sta scris: “Sat european”. Semnul, asemeni “satului european”, sta de aproape o luna sub apele Dunarii. Aproape 500 de oameni si-au parasit casele. 192 dorm in corturile armatei. “Casa ne-a cazut si nu avem unde sa mergem”, ne-a spus Ilie Gheorghe. Omul are 79 de ani si are grave probleme cu reumatismul. “Ziua este atat de cald incat nu se poate sta sub cort. El nu poate sa iasa pentru ca nu are unde sa stea. Il supara foarte tare reumatismul. Nu stiu cat vom mai rezista aici”, ne-a spus printre suspine sotia sa, Sica.
Chiar daca sinistratii din Manastirea dispun de conditii cat de cat umane, un dispensar si un post de politie improvizat, o cantina unde se serveste cate o masa calda pe zi, toalete si un dus de campanie, in realitate ei traiesc un adevarat cosmar. “Unde vom mai locui? Am auzit ca nu ne vor mai construi case!”, ne-a spus disperat Ilie Rus, de 43 de ani. Intr-adevar, primarul din Manastirea, Valerica Capraru, nu stie ce se va intampla cu sinistratii. “Eu vreau sa dau fiecarei familii cate 600 de metri patrati intr-o zona sigura. In partea de sat inundata nu se va mai putea locui”, ne-a spus primarul.
Cat despre despagubiri privind diferenta de suprafata a gospodariilor, primarul este de parere ca “nici nu trebuie pomenit”. Cu alte cuvinte, in cazul in care o familie avea o gospodarie de 5.000 de metri patrati, nu va primi decat 600, nimic in plus, conform planului primarului Capraru.
“Nu sunt sanatosi. Noi avem animale, aducem cereale, din asta traim aici. Unde sa punem tot in 600 de metri patrati? Avem pamant pe la asociatii agricole, ar trebui defalcat de acolo si sa se construiasca case. Cat o sa mai stam in corturi? Murim aici, nici curent electric nu avem”, ne-a declarat Ilie Ruse. In apararea oamenilor sare si medicul de familie din sat, Catalin Petrencic. “Manastirea nu trebuie mutat. Satul avea dig de protectie. Nu a fost intretinut si s-a mers cu masinile pe el. In loc sa-l inalte, au sacrificat toate casele inundate. Au ridicat un dig prea tarziu pe mijlocul satului. S-au implicat si satenii si militarii. Unii dintre ei au plecat de aici cu hernie cu rani si eruptii cutanate. Ar trebui refacut digul si lasat satul unde este”, ne-a povestit medicul.
Cu fiecare zi care trece, “satul european” Manastirea se degradeaza din cauza apei care inca nu s-a retras. Sunt 173 de case inundate dintre care 60 au cazut. Satul este “scaldat” intr-un miros groaznic de apa clocita. La “mal”, adica acolo unde candva fusese trotuarul, s-au strans toate gunoaiele de prin curti, iar apa s-a inverzit. Prin unele curti plutesc chiar si lesurile animalelor lasate in urma. Prin apa “zvacnesc” roiuri de mormoloci. “E un focar de infectie aici. Oamenii au fost vaccinati, insa apa se impute pe zi ce trece. Stiu de la cei batrani ca in 1942 apa s-a retras in trei zile, acum sta de o luna”, ne-a spus Viorel Cibian, de 30 de ani, in timp ce facea un scurt inventar al lucrurilor pe care sotia impreuna cu o ruda au reusit sa le scoata din casa inundata.
Prin spatele curtii lor se observa o barca. E Cornea Ulmeanu, de 36 de ani, care merge aproape zilnic sa verifice starea casei in care a locuit. “Nu prea mai am ce sa vad, pentru ca s-a naruit totul”, ne spune resemnat el. Casa unde a locuit impreuna cu sotia si cu cele doua fetite s-a prabusit. “Uite, acolo aveam porcii, in partea cealalta aveam gaini si alte pasari, ce nu aveam de fapt in curte”, ne-a spus omul. Din cand in cand, prin zgomotul scos de zecile de mii de broaste se mai aude cate o trosnitura urmata de huruitul infernal produs de prabusirea unei case.
Cu toate ca Manastirea avea un dig de protectie care putea fi consolidat, s-a hotarat “sacrificarea” a 173 de case din “satul european”
In urma cu o luna, apa a navalit cu repeziciune acoperind chiar si o portiune a principalului drum de acces in Manastirea
Copiii din tabara de sinistrati primesc aproape saptamanal ajutoare din toata tara. Nimeni nu le poate spune insa cand vor putea merge acasa