Uite cum am rămas sinistraţi la…copcă! FOTO

Din cauza gerului ni se încleştase maxilarul

Apoi ne-am apucat de treabă, găurind cu freza, suprafaţa îngheţată a bălţii. Monturile pentru ştiucă şi şalău erau cele clasice: pripon de lemn, fir monotextil, ancore, strune,şi peştişor viu. Cărăşel. În două ore reuşisem să „plantăm” toate pripoanele. A urmat o pauză pentru că niciunul dintre noi nu mai putea vorbi corect. Din cauza gerului ni se încleştase maxilarul.
După ce ne-am mai dezmorţit un pic, ne-am instalat fiecare la copcă, pentru a ne încerca şansa la roşioară şi biban. Şi bine am făcut, pentru că în scurt timp începuse competiţia între noi. Nu a numărat nimeni câţi bibani a scos din baltă, dar cred că în trei ore, fiecare dintre noi a scos din copcă în jur de 40 de exemplare, cel mai arătos având undeva la 500 de grame.

Am rămas înzăpeziţi pe baltă. Rând pe rând am „scufundat” în zăpadă patru maşini de teren.

Între timp pusesem pe gheaţă câteva ştiuci şi trei şalăi, exemplare pe care le-am eliberat ulterior. Ziua s-a încheiat, din păcate, tragic. Am rămas înzăpeziţi pe baltă. Rând pe rând am „scufundat” în zăpadă patru maşini de teren. S-au rupt cabluri de tractare, s-au tăiat centurile de siguranţă (pe care le-am împletit pentru a fi mai rezistente şi pe care le-am folosit pe post de funie de tractare) şi, după aproape 2 ore de chin, am izbutit să ieşim în cele din urmă.
La final, însă, când am reuşit să ne revenim, am început să râdem unul la celălalt. „Nu suntem normali, clar!”, a fost concluzia generală. Chiar şi aşa, nimeni nu a regretat nicio clipă decizia de a merge acum la copcă.

Urmărește-ne pe Google News