Fie că este vorba de Mel Gibson (Patimile lui Hristos), de Franco Zeffirelli (Iisus din Nazaret), Roberto Rossellini (Messia), Martin Scorsese (Ultima ispită a lui Iisus) sau de mai puțin celebrii Norman Jewison (Iisus Hristos Superstar – un musical care spune povstea biblică prin ochii lui Iuda Iscarioteanul), Roger Young (Iisus), Cecil B. DeMille (Regele Regilor), Julien Duvivier (Golgota), toți regizorii au încercat să găsească în filmele lor un actor care să semene cât mai bine cu reprezentările biblice despre cel care este Fiul Tatălui.
Însă adevărata provocare a unor astfel de producții nu a fost găsirea unui actor care să semene cu reprezentările biblice referitoare la Iisus, ci scena răstignirii, pentru care fiecare regizor a venit cu viziune proprie, încercând însă să reproducă fidel ultimele clipe trăite de Mântuitor. Unii s-au concentrat mai mult pe suferința fizică a lui Iisus, așa cum s-a întâmplat în cazul producțiilor ”Patimile lui Hristos” sau ”Ultima ispită a lui Iisus”, în schimb alții au scos în evidență trăirile emoționale ale Fiului Domnului ori pe cele ale persoanelor care l-au iubit.
Trădat, aruncat în carceră, judecat strâmb, biciuit crunt, bătut cu urzici și batjocorit cu o coroană de spini, umilit, pus să-și ducă în spate crucea pe un drum ce părea interminabil, apoi mutilat și chinuit de piroanele fixate în palme și tălpi și urcat pe cruce, lângă doi dintre cei mai temuți tâlhari. Aceste elemente esențiale fac parte din episodul Răstignirii, poate cel mai emoționant moment al patimilor trăite de Hristos în Vinerea Mare.
Urmărți mai jos scena răstignirii din cele mai importante producții: care vi se pare cea mai credibilă?
”Iisus din Nazareth”, regia Franco Zeffirelli, 1977, cu Robert Powell:
Patimile lui Hristos, regia Mel Gibson, 2004, cu Jim Caviezel și Maia Morgenstern:
Ultima ispită a lui Hristos, regia Martin Scorsese, 1988, cu Willem Dafoe:
Iisus Hristos Superstar, regia Norman Jewison, cu Ted Neeley:
Regele Regilor, regia: Cecil B. DeMille, 1927, cu H.B Warner