ComenteazăCu un tavan brăzdat de țevi și pereți de beton, sediul de campanie al lui Nicușor Dan se aseamănă Bucureștiului. În construcție. Aici, Libertatea l-a urmărit în ziua și noaptea alegerilor pe cel care, potrivit sondajelor de la ieșirea de la urne, a reușit să o învingă pe contracandidata sa, Gabriela Firea.
„Alege noul București”, îndeamnă un panou uriaș de la parterul magazinului București, la o aruncătură de băț de kilometrul 0. În fața sa, pe un scaun pliabil de grădină, Nicușor Dan pufnește în râs când i se fredonează „Da cine e faraonu? Io sunt, io sunt faraonu! Hai Nicușor Dan, Nicu-Nicușor Dan!”. Melodia, devenită clip neoficial de promovare a primei candidaturi a lui Nicușor Dan, e actuală și opt ani mai târziu, când subiectul ei încearcă să-i convingă pentru a treia oară pe bucureșteni că le poate fi primar.
I-a rămas stângăcia
În 2012 avea mai puține fire albe pe cap, un guler descheiat și o masă plină de prieteni în Centrul Vechi. Cu stângăcia sa caracteristică, le mulțumea la sfârșitul zilei că au reușit să-l aducă pe locul trei în cursa locală din 2012. Mizele nu erau atât de mari.
Acum i-au rămas doar gulerul lejer și stângăcia.
A căpătat un sediu de campanie în mijlocul târgului și susținerea politică de care avea nevoie deceniul trecut. Dar, în loc să se înconjoare de politicieni, a rămas în cercul voluntarilor care nu au renunțat la el nici după prima, nici după a doua înfrângere din 2016.
”Sunt fanaticii lui”, spun despre acești oameni colegii din USR PLUS, care-i cunosc bine.
E și depreciere, e și admirație pentru felul în care bărbatul de 50 de ani a reușit să se înconjoare de loialitatea mereu împrospătată a zeci de voluntari din diverse generații, care l-au însoțit în călătoria sa, fără precedent în politica românească.
Partide noi s-au tot creat în acești 30 de ani. Dar niciunul de către oameni fără legătură cu politica și care să reușească undele de șoc încununate în noaptea de 27 spre 28 septembrie 2020.
Puțină presă pentru candidatul dreptei
În clădirea uriașă și mai mult în construcție de la capătul Lipscaniului, Nicușor Dan împarte o sală de ședințe de la etajul patru cu câțiva consilieri.
Prin geamuri privește dezastrul care definește centrul orașului: o clădire cu o crăpătură adâncă pe verticală, pisici care se aleargă pe străzi murdare și o terasă mai mult dărâmată din care răsare un copac.
Din când în când, coboară la declarații, dar nici la parter nu-i prea multă îngrămădeală. La prânz sunt doar doi jurnaliști și echipa lui de comunicare.
În telefoane, ei au salvată o altă melodie dedicată candidatului dreptei, compusă de un acordeonist pe Calea Victoriei. „Cel mai tare gospodar este Nicușor Dan”, începe piesa primită dedicație după o emisiune la B1.
„Sunt foarte optimist că vom avea câștig de cauză”, spune Nicușor Dan în declarațiile de la 11.45. Îi îndeamnă pe susținători să meargă la vot, iar ei îl privesc de la distanță oamenii care stau la cozile lungi din fața secțiilor de votare.
Optimismul lui de Cănuță Om Sucit, care nu vrea să se adapteze lumii, e bagajul pe care l-a cărat prin cele trei campanii din viața sa.
Tot cei din USR, aripa rivală, susțin că ”atunci când a predat partidul, contabilitatea era într-o sacoșă, o dezordine inimaginabilă”. Fidelii lui zâmbesc, nimeni nu e perfect, spun ei, dar avantajul lui Nicușor e că nu a fost manevrat de nimeni și că-și urmărește scopurile cu o persistență unică.
„Tata meu este puternic și nimic nu-l doboară”
Când revine două ore mai târziu în fața reflectoarelor, o face cu aceleași rugăminți: „Ieșiți la vot, ieșiți încă de acum”, spune candidatul, frecându-și între degete notițele. Se rezumă la câteva cuvinte despre posibila victorie a adevărului, onestității, dreptății și demnității. Apoi coboară printre oamenii lui. Nimic nu-i sigur în acest moment, nu matematic. De pe aceeași scenă cobora de dimineață fiica sa, care se juca de-a discursul, dar singurii spectatori erau bunica și mama ei, Mirabela.
Vreau și eu să vorbesc la microfon, că-mi place. Tata meu este puternic și nimic nu-l doboară!
Aheea, fiica de patru ani a lui Nicușor Dan:
M-am votat și eu
Liniștea din sediul de campanie e la o lume distanță de agitația în care și-a început ziua Nicușor Dan. La școala nr. 279 din Prelungirea Ghencea, bucureștenii umplu curtea de la 8 dimineața. „Pentru apă caldă votez”, răspunde o femeie și mulți alții o îngână. În multe apartamente din Drumul Taberei, dimineața alegerilor a început cu apa rece din țevi.
„Așteptarea mea? Să avem apă caldă, că degeaba stăm la bloc”, spune furioasă o altă alergătoare. Discuția despre temperatura apei e preluată și de Nicușor Dan. Se urcă pe scările școlii și vorbește despre setea cu care a venit să se voteze la Primăria Capitalei.
„Am votat cu sete ca să scoatem din primărie caracatița de interese, de neamuri, de cumetri, de nași, de fini, de prieteni de prieteni care au ținut în subdezvoltare orașul”, declară el. Din colțul școlii de cartier îl privește fiica, Aheea, și soția Mirabela.
”N-am avut timp de Facebook”
Într-un alt colț al orașului, cu două ore mai devreme, s-a vorbit tot despre sete. „Frații interlopilor nu știu decât să-i servească pe interlopi și să urle și-n ultima clipă cu toată ura și setea de bani”, a spus Firea după votul de pe Calea Griviței, într-un peisaj mai puțin sugrumat de aglomerație decât cel de pe Prelungirea Ghencea.
Nicușor Dan mărturisește că setea lui nu a avut nimic de-a face cu cea a Gabrielei Firea. „Am plecat de dimineață de acasă cu soția și fiica, nu am avut timp de Facebook”, spune candidatul comun al dreptei pentru Capitală atunci când e întrebat despre ce a spus rivala lui.
Recunoaște cum l-a lăsat Firea fără replică
Nu a reușit să-și vadă contracandidata la față în timpul campaniei, deși a sunat-o pentru a o chema la dezbatere, chiar pe numărul de telefon primit de la ea în 2016.
Atunci am dus o campanie agresivă. După alegeri, m-am dus la un eveniment la Ambasada Americii. M-a luat cu inima când din mulțime am văzut că-mi face cu mâna Gabriela Firea.
Nicușor Dan:
Nu a putut să-și explice căldura salutului de atunci, dar asta nu i-a tăiat din pasiunea neînduplecată cu care a combătut-o ulterior în Consiliul General.
„O singură dată am rămas fără replică în fața ei. Voia să dea bani la spitale pe principiul cât a cerut fiecare. I-am zis că parcă-i lista lui Moș Crăciun”, spune Nicușor Dan. „Dar dvs nu credeți în Moș Crăciun? Eu am doi băieți, aveți și dvs o fiică, cu toții ar trebui să credem în Moș Crăciun”, i-a răspuns Firea.
„M-a lăsat fără replică”, punctează Nicușor Dan.
Prezența pe sectoare nu dă pace minții de matematician
Își întrerupe povestea, iar privirea i se întoarce spre cifrele de pe plasme. Calculează în minte de ce prezență ar avea nevoie în fiecare sector și dacă se încadrează în orele de vot rămase. „Deci cât a fost ora precedentă? Înseamnă că 2,5% pe oră. Iar în 2016 era 2%”, îngână Nicușor Dan.
În ziua alegerilor, problemele de matematică se vor rezuma la prezență. Spune că a făcut ultima oară matematică la modul serios în 2013, când era mai tânăr cu două campanii pentru șefia Capitalei. De la un moment dat, viața lui s-a măsurat în funcție de candidaturi, prilej de ironii din tot mediul politic.
Atunci și-a dat seama că matematica e ca mersul pe bicicletă, mintea sa nu uită drumurile bătătorite cu cifre și ecuații.
Trebuie să fiu într-un anumit spațiu mental pentru așa ceva. Matematica e ca un sistem căruia trebuie să-i dibuiești formele cu puținele elemente pe care le ai la dispoziție.
Nicușor Dan:
Un sediu cu ușa deschisă
„Aici e sediul lui Nicușor ori al lui Mucușor”, întreabă un bătrân care se oprește în fața clădirii de la capătul Lipscaniului. Al oricui ar fi, ușile sunt deschise și celor care intră să ceară un afiș, dar și celor care vor un pahar de apă.
Singurătatea din prima parte a zilei dispare odată ce în sediu încep să se adune voluntarii. Nicușor nu se mai adresează unei camere goale, iar asta îl relaxează. Coboară de pe scenă și râde alături de oamenii lui, zâmbește cu ochii în selfiuri și sprintează printre voluntari care-i întind pumnul în semn de salut. Le răspunde asemenea.
Ziua care ne decide viitorul
Cu cât se apropie ora închiderii urnelor, anxietatea de dimineață se evaporă ușor din clădire. Mintea matematicianului dibuiește greutatea cifrelor. La 19.00, Nicușor Dan zâmbește în timp ce se retrage spre etajul patru, de unde poate privi ce este Bucureștiul acum, cu terasele sale dărâmate și năpădite de natură, case brăzdate de crăpături adânci și până-n tavan și murdăria ulițelor din Centrul Vechi.
Coboară și promite pentru ultima dată înainte de exit-poll-uri că noul București nu va mai fi același pe care-l vede de săptămâni întregi de la etajul patru al Magazinului București.
Lacrimile noului primar
„Astăzi e ziua de naștere a noului București. Începe reconstrucția Bucureștiului”, sunt cuvintele lui Nicușor Dan de la ora 21. Aplauzelor din interiorul sediului li se răspund cu urale de victorie din fața magazinului București. Noul primar își ține ochii ațintiți în plasme, clipind des ca să-și înghită lacrimile care nu ajung să i se scurgă pe obraji. Iar celor din jur le mulțumește cu o sprânceană ridicată. Bucuria lui se citește și prin mască.
În fața sediului, aplauzele cresc în intensitate, iar Nicușor Dan iese nu doar în fața jurnaliștilor, dar și a bucureștenilor care s-au adunat pentru a-l vedea pe cel care a reușit, după opt ani și trei campanii, să ajungă primarul Capitalei.
„Victorie. Da!”, urlă voci din mulțime la ieșirea lui Nicușor Dan.
Înconjurat nu de politicieni, ci de voluntarii care l-au sprijinit trei campanii, Nicușor Dan le mulțumește, nu la o masă din Centrul Vechi ca-n 2012, ci direct din mijlocul Capitalei.
Sunt mai bucuros pentru bucuria voastră decât pentru propria mea bucurie.
Nicușor Dan:
Iar înainte de a pleca dintre oamenii lui, Nicușor Dan le vorbește celor care nu l-au votat și le promite că orașul pe care-l va construi va fi și al lor. „Noul București nu este un oraș care-i exclude pe ceilalți. Asta am avut de spus. O seară frumoasă”, încheie noul primar al Capitalei înainte ca vocea să fie acoperită de uralele bucureștenilor din Piațeta Lipscani.
„Hai Nicușor Dan, Nicu-Nicușor Dan”, cântă voluntarii rămași singuri în fața sediului, fredonând versurile din 2012 ale „Faraonului”.
Opt ani mai târziu, faraonul lor a devenit slujitorul Bucureștiului.