Miercuri, 20 iunie 2018. Să ținem minte ziua asta, căci a fost poate cel mai negru episod din istoria democrației în România. Și nu pentru că PSD și ALDE au călcat în picioare justiția, statul de drept, economia, Codul de procedură penală, interesul românilor, în general. Ci pentru că noi, cetățenii, ne-am bătut joc de tot ce spunem că ne dorim: democrație și respect. Activismul și lupta pentru drepturile noastre nu înseamnă violență, nici verbală și, cu atât mai mult, nu fizică. Am fost animale, toți la un loc. Pesediști, useriști, jurnaliști, protestatari. Și tot ce am reușit miercuri a fost să ne dăm singuri palme peste față, și la propriu, și la figurat. Pentru că facem același lucru ca ei: urâm.
- Protestatarii din Parlament
Este perfect legal și legitim ca un cetățean să vină în Parlament. Așa cum deputata PSD Simona Bucura Oprescu aducea, săptămânile trecute, pensionari și copii pe liste de invitați, și USR are aceleași drepturi. Faptul că parlamentari USR știau cu ce scop vin respectivii protestatari în Parlament și ce urmează să facă reprezintă, însă, un acord tacit și o complicitate. Și asta e greșit. În Parlament nu vii să urli, vii să discuți civilizat. Apelezi la toate căile democratice pentru a-ți spune durerea și a rezolva lucrurile. Câți dintre protestatarii care au strigat ”infractorilor”, ”hoților”, ”penalilor” au mers sau măcar au cerut o audiență la Liviu Dragnea? Câți au încercat să discute civilizat, democratic cu aleșii lor? Câți le-au trimis email-uri sau au mers la cabinetele parlamentare? Civismul nu înseamnă violență. Nici verbală, nici fizică.
- Deputații PSD
În imagini, se vede clar cum unii deputați PSD îl așteaptă pe Liviu Dragnea să iasă din plen și, când vine acel moment, îl flanchează efectiv pe președintele Camerei Deputaților și îl conduc spre biroul său. Practic, deputații PSD au devenit, pentru câteva minute, gărzile de corp, la propriu, ale lui Liviu Dragnea. Or asta nu este în fișa postului unui deputat sau senator.
- Jurnaliștii
Sunt unul dintre ei. Unul dintre cei care au fost acolo, chiar la momentul ”potrivit”. Mi-am luat două coate în bărbie, am fost îmbrâncită și călcată pe picioare, și nu de deputați, nu de consilieri, ci de colegii mei jurnaliști. Nu e prima oară. În astfel de momente, haosul este extrem și nimeni parcă nu mai gândește. Nu-i judec și nu strig la ei. Suntem vinovați pentru ceea ce facem, pentru că, din disperare de imagini, sunet, întrebări, reacții, ne călcăm în picioare, la propriu, lovim în stânga și-n dreapta fără să mai conteze cine e lângă noi. De data asta, s-a nimerit să fie, pe lângă alți jurnaliști la fel de disperați, și câțiva deputați. În imagini se vede clar cum operatori de imagine lovesc deputați, cum deputați îmbrâncesc și lovesc la rândul lor. Acțiune și reacțiune, amestecate cu disperarea de ambele părți.
- Serviciu de Pază și Protecție
Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă nu au SPP. Au refuzat ofițeri de securitate care să le asigure paza tot timpul, mai ales în situații de genul. Și miercuri s-a văzut din plin cât de necesar este ca un demnitar să aibă astfel de protecție.
- Minutele de anarhie – drumul lui Dragnea
Liviu Dragnea putea să evite foarte ușor spectacolul, circul, scandalul de miercuri. În primul rând, ar fi putut să iasă din plen prin altă parte, avea și alte uși, scări, lifturi. Știa ce se întâmplă pe hol, știa că sunt protestatari agitați lângă biroul său, și totuși a ieșit. Fără pază specializată.
- Greșeala lui Dragnea
Liviu Dragnea, ca să dea un exemplu de democrație, chiar și într-un ultim ceas, ar fi putut să-i primească pe respectivii protestatari în biroul său. Nu, nu avea de ce să fie periculos dacă se organiza civilizat. Liviu Dragnea în capul mesei, protestatarii în fața lui, presa în sală, camerele de filmat aliniate. Un gest care ar fi fost util pentru toate părțile implicate: PSD, protestatari, jurnaliști. Da, și pentru acei câțiva consilieri de la Direcția Afaceri Interne de la Camera Deputaților.
- Nicolae Bacalbașa
I-am criticat de nenumărate ori pe aleși pentru limbajul folosit și pentru faptul că se scaldă în lux, pe banii noștri. Avem, totuși, și câțiva, nu mulți, care nu fac asta. Parlamentari, răi sau buni, care merg cu metroul acasă, care stau în chirie sau într-un apartament modest într-un cartier periferic. Iar noi, după ce îl lăudăm pe unul pentru că merge cu bicicleta sau pentru că îl vedem în autobuz, îl lăudăm doar dacă e dintr-un partid politic pe care îl agreăm. Dacă e dintr-un partid pe care-l hulim, atunci îl înjurăm, îl îmbrâncim și-l hărțuim la metrou. Nicolae Bacalbașa, unul dintre deputații cei mai neadecvați, care folosește un limbaj odios pentru Parlament, a fost înjurat și îmbrâncit în mod violent, în timp ce mergea spre metrou. Este normal, este democrație?
Urmăriți din nou imaginile. Uitați-vă la cine, când și pe cine lovește. Și poate, cândva, nu va mai conta decât că politica pumnului nu înseamnă democrație. Nici cea a pumnului în bărbie, nici cea a pumnului în gură.
Civilizație și democrație
Liviu Dragnea și oricare alt parlamentar primește cetățeni în audiențe. Sunt căi democratice și civilizate să discutăm cu aleșii noștri, buni sau răi.
”Cetăţenii pot solicita acordarea audienţei oricând, în cadrul programului de lucru al Camerei Deputaților:
- luni – joi – între orele 8,00 – 16,30
- vineri – între orele 8,00 – 14,00.
Contact:
- telefoane: 021.414.1470, 021.414.1476
- e-mail: srp@cdep.ro
Pe Liviu Dragnea îl puteți găsi, teoretic, și la biroul parlamentar.
1) Alexandria (sediul PSD), Str. Mihăiţă Filipescu nr. 9, jud. Teleorman
2) Alexandria (Consiliul Judeţean Teleorman), Palatul Administrativ, Str. Dunării nr. 178, jud. Teleorman
Sau pe email.
presedinte@psd.ro
dragnea.liviu@gmail.com
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!