Proiectul de lege privind căutarea persoanelor dispărute, pe care Mininisterul Afacerilor Interne l-a pus azi în dezbatere publică, îi condamnă la dispariție nelimitată pe adolescenții care trecuți de 14 ani care nu au fost răpiți în văzul tuturor, cu martori care să poată descrie agresorul și direcția mașinii lui.
Legea tratează laolaltă cazurile de minori și majori dispăruți și face din start o distincție categorică între cazuri: există persoane dispărute „obișnuite” și „persoane dispărute aflate într-o situație de vulnerabilitate”
În cazul copiilor, se consideră că se află într-o situație de vulnerabilitate:
- minorul, indiferent de vârstă, cu privire la care există date și informații că se află în compania unor persoane care îi pot pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viața;
- minorul care, la data dispariției, nu a împlinit vârsta de 14 ani.
Dar foarte puțini dintre adolescenții dispăruți în România se încadrează în aceste criterii. În cazul celor răpiți, niciunul dintre părinții care sesizează dispariția poliției n-ar putea furniza imediat poliției „date și informații” că minorul „se află în compania unor persoane care îi pot pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viața”. Pentru că disparițiile nu se petrec în miezul zile, în locuri aglomerate.
Poliția poate așteapta 48 de ore înainte de a investiga
Nici în cazul Alexandrei Măceșanu, tatăl ei, care a mers la șeful de post din comună chiar în seara dispariției, nu avea de unde să știe în mașina cui a urcat fata și în ce companie se află ea.
Aceste informații ar trebui obținute nu de către părinții, ci de poliție, în urma investigațiilor efectuate după sesizarea dispariției!
Proiectul de lege spune că după primirea sesizării dispariției organele de poliție efectuează primele verificări doar în vederea obținerii de „informații care să justifice încadrarea persoanei dispărute în categoria celor aflate într-o situație de vulnerabilitate”.
Iar art. 26 din același proiect de lege prevede că „activitățile investigative în teren se declanșează în termen de maximum 48 de ore de la data confirmării dispariției, în cazul persoanei dispărute ce nu se află în situație de vulnerabilitate.”
Cu alte cuvinte, în cazul unei fete răpite și sechestrate fără martori, așa cum e cazul Alexandrei, poliția poate aștepta 2 zile înainte înainte de a face cercetări. Așa cum procedau polițiștii și înainte de 2005, pe vechea metodologie!
Statististicile FBI spun că 44% dintre copii răpiți sunt uciși în mai puţin de-o oră de la răpire, iar 74% – în primele trei ore.
Nici „Alerta răpire copil” n-ar fi declanșată!
În cazul declanșării mecanismului „Alertă răpire copil”, proiectul de lege prevede că acesta „poate fi declanșat atunci când din datele și informațiile deținute reiese suspiciune rezonabilă că minorul este victima infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.”
În acest moment, mecanismul (care nu a fost activat niciodată din 2011) ar putea fi declanșat și în situația unor „dispariții care pun în pericol viața sau sănătatea copilului” (copii mici, rătăciți pe câmp sau în păduri, copii dispăruți despre care există informații că au intenții suicidale, șamd).
Pe viitor, dacă proiectul de lege va fi adoptat, alerta va fi declanșată doar în cazurile de răpiri cu martori, căci „mesajul de alertă trebuie să conțină „datele și informațiile privind persoana/persoanele cu care se presupune că se află minorul răpit; descrierea mijlocului de transport folosit de persoana care însoțește minorul răpit: tip, marcă, culoare, număr de înmatriculare sau înregistrare; direcția de deplasare”.
În cazul Alexandrei, răpită de Gheorghe Dincă din fața casei, „Alertă răpire copil” nu întrunea condițiile pentru a fi declanșată.