Ultima zi în care doamna Georgeta a vândut ziare. ”Nu vreau să mor proastă, știți?”

Georgeta traversează strada după ce Poliția a oprit-o pentru a patra oară într-o singură zi. Le-a promis oamenilor în uniformă că nu se mai întoarce la chioșc. Acum se îndreaptă spre stația de tramvai.

Georgeta în tramvaiul 21, după ce un bărbat pe la vreo 40 de ani s-a luat de ea pentru că „merge cu transportul în comun, în loc să stea acasă la vârsta ei“. Pentru acel bărbat, Georgeta nu mai reprezintă o bătrână fragilă, ci un pericol.

Georgeta a coborât din tramvaiul 21 la Stația Sfântul Gheorghe, capătul liniei, aproape de Piața Unirii, și se îndreaptă către stația de unde va lua autobuzul 117.

Georgeta și o femeie cu care s-a împrietenit în tramvai. Aceasta i-a spus că lucrează ca agent de pază și nu vrea să mai meargă la muncă din cauza fricii de a se infecta.

Georgeta, în stația Piața Sfânta Vineri, așteaptă autobuzul 117 ca să meargă acasă în Ferentari.

Georgeta, în autobuzul 117, se gândește la cum familia ei este împrăștiată în mai multe colțuri de lume. Ea și cu fiica ei stau în cartiere învecinate, Ferentari și Rahova, fiul și familia lui sunt în Slobozia, iar nepotul ei cel mare, Hasan (27 de ani), este în Marea Britanie

Georgeta intră în curtea casei de pe o stradă lăturalnică din Ferentari unde locuiește de 15 ani. Înainte a stat într-un apartament dintr-un bloc din Rahova, pe care i l-a lăsat Brândușei, fiica ei.

Cățelușa Georgetei, Mimi, pe care o are de 10 ani o așteaptă bucuroasă acasă.

Georgeta își aduce aminte de soțul ei, Puiu, când a făcut armata. Bărbatul a murit în urmă cu doi ani și de atunci locuiește singură în casa din Ferentari.

Masa cea mai copioasă a zilei pentru Georgeta este cina. Îi place să mănânce carne și să mai bea câte un pahar de suc sau de bere.

Mimi, cățelușa Georgetei, este foarte gălăcioasă de fiecare dată când bătrâna ajunge acasă. Ea își are culcușul într-un colț din bucătăria Georgetei.

Pisoiul Georgetei Mișu sau „cerșetorul“, cum îi mai spune bătrâna în glumă, vine în fiecare dimineață și seară la ușă să primească mâncare.

Georgeta vorbește la telefon cu Yasmin, nepoata ei, care este studentă în anul I la medicină veterinară. Tânăra voia să se asigure că bunica ei este bine și că șeful ei nu a mai chemat-o la muncă. „Mamaie, promit că nu mai ies din curte“, i-a spus Georgeta.

Hasan, nepotul cel mare al Georgetei, este student la un program de master în Arhitectură în Marea Britanie, dar și lucrează două zile pe săptămână, împreună cu sora lui mai mică Yasmin. La fel ca sora lui, Hasan o sună des pe bunica lui, dar îi trimite și suplimente pentru imunitate.

„Modul în care ne tratăm bătrânii determină atât viața persoanelor în vârstă din prezent, cât și viitorul celor care nu sunt încă bătrâni. Pandemia a adăugat noi dimensiuni acestei ecuații, testându-ne zilnic identităților noastre morale individuale și sociale“ - Louise Aronson Elderhood în Redefining Aging, Transforming Medicine, Reimagining Life