Luiza Melencu a dispărut într-o dimineaţă de duminică. Era 14 aprilie. Şi, timp de 102 zile, autorităţile nu au căutat-o. Cazul ei a devenit cunoscut abia în 26 iulie, când procurorul a aflat de la televizor de Alexandra Măceşanu, fata care a ieşit la ocazie şi a fost sechestrată într-o casă de pe strada Craiovei din Caracal.
Pe strada Craiovei din Caracal aşteptase şi Luiza o maşină de ocazie, ca să se întoarcă acasă. În ziua aceea, camerele de supraveghere video au surprins un autoturism identic cu cel al lui Dincă trecând prin zonă. Iar “monstrul din Caracal” a recunoscut că ar fi ucis-o pe Luiza, deşi mărturisirea lui nu e susţinută, până la acest moment, şi de probe.
Surse din anchetă au declarat pentru ziarul Libertatea că în maşina şi în casa lui Gheorghe Dincă nu au fost descoperite dovezi (obiecte, urme biologice) care să demonstreze că Luiza Melencu ar fi trecut vreodată pe acolo.
Azi se fac 148 de zile de când Luiza a dispărut. Şi nimeni nu o mai caută vie.
Bolta lui Lulu
Stăm sub bolta de viţă-de-vie din curtea bunicilor şi vorbim despre Lulu, aşa cum îi spuneau Luizei apropiaţii. Aici, pe banca de lemn, era locul în care fetei îi plăcea să zăbovească. Lângă trandafirii ce împrejmuiesc rândurile cu praz şi aproape de câinele care venea şi-şi băga capul sub mâna ei, cerşind mângâiere.
Azi, câinele doarme, nemaibăgând pe nimeni în seamă, ca şi când curtea ar fi pustie. După ce Lulu a dispărut, peste sat a plouat când soarele încă ardea pe cer, iar frunzele s-au mănat. Bolta lui Lulu se usucă înainte de vreme.
Aici ar fi trebuit să se întoarcă fata în acea duminică. Şi tot aici i-a stat inima în piept bunicului ei, când a intrat în curte şi n-a mai văzut-o stând pe bancă.
Prima oară când a mers singură la ocazie
Autorităţile tratează cazul Luizei Melencu ca pe cel al unui adult, deşi ea era încă un copil. E drept, împlinise 18 ani în decembrie, dar încă mergea la şcoală, era elevă în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţoiu” din Craiova. Iar camera ei e plină în continuare de jucării din pluş. Pe pereţii pe care fata şi i-a vopsit în lila sunt lipite stickere cu flori, fluturi, căţeluşi şi personaje din Biblie.
Peste un an, Luiza a fost admisă la Liceul din Craiova, la 40 de kilometri depărtare de casă, iar ai ei au luat decizia să n-o chinuie cu naveta şi s-o ţină la internat. Dar în fiecare weekend, Lulu se întorcea la Radomir.
Pe Lulu au crescut-o bunicii de când era mică, părinţii ei fiind plecaţi la muncă, în Italia. Când avea 12 ani, fetiţa a mers să stea cu ei şi a făcut acolo clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a. Apoi, s-a reîntors în satul Radomir, în casa bătrânească a bunicilor.
Venea vinerea, cu microbuzul, şi pleca duminică seară, cu o maşină de ocazie. Bunica o ducea până la stradă şi stătea cu ea până o vedea urcată în maşină, ca să se asigure că nu merge cu oricine. În ultimul an, Lulu făcea drumul de duminică spre Craiova împreună cu o altă fată din sat, care învăţa la acelaşi liceu, în clasa a IX-a.
În ziua în care a dispărut, era prima oară când se urca singură într-o maşină de ocazie
Bunica Luizei Melencu
“Şi toată viaţa am să mă căiesc că nu m-am dus cu ea atunci, până la Caracal”, mai spune femeia care a crescut-o pe Luiza.
Putea să meargă la Caracal sâmbătă
Lulu voia să-şi cumpere atunci nişte adidaşi roşii. Îi văzuse pe un site de pe internet şi-i căzuseră cu tronc. Nu era prima oară când şi-ar fi comandat ceva de îmbrăcat de pe online; curierul venea până în faţa porţii, şi ea plătea 10 lei transportul.
Mama Luizei era plecată atunci la muncă în Anglia, lucra împreună cu sora ei la o fermă agricolă, unde tăia sparanghel. Femeia îşi aminteşte că i-a pus banii joi sau vineri. Erau 70 de lire, adică vreo 370 de lei.
Sâmbătă, cu o zi înainte ca ea să dispară, bunicul a întrebat-o pe Lulu dacă nu vrea să meargă cu el la Caracal. “Intrase pe card pensia soţiei şi mergeam să scot banii, să iau câte ceva de mâncare. Mi-a zis «Nu merg, tataie, că plouă şi nu-mi place, e noroi». Nu era asfaltul turnat atunci”, îşi aminteşte Stelian Iordache, bunicul Luizei.
A doua zi, duminică, pe la ora 9.20, Lulu a plecat spre Caracal singură. Şi, ca de obicei, bunica a mers cu ea până la şosea, ca să vadă în ce maşină se urcă.
„Tati, hai că a oprit o maşină să mă ia”
Atunci când mama îi trimitea bani, Lulu îi scotea de la MoneyGram. Sunt cinci sucursale în Caracal, conform datelor de pe pagina oficială a instituţiei de plată. Cel mai apropiat de capătul străzii Craiovei, unde fata ar fi coborât din maşina de ocazie, era MoneyGramul de lângă piaţa agroalimentară din Caracal, dar duminca era închis.
500 de metri mai sus, pe aceeaşi stradă, era o altă sucursală, deschisă. Dar acolo “s-a întâmplat ceva, o cădere de reţea, şi n-a mai putut să scoată banii”, spune Monica Melencu, mama Luizei.
Deşi la circa un kilometru distanţă erau alte două puncte MoneyGram, deschise în acea dimineaţă, Luiza s-a răzgândit şi n-a mai încercat.
Ceva a făcut-o să renunţe, iar la ora 11.24 a anunţat-o pe mamă la telefon că “e prin gura parcului (n.r. – intrarea în parc) şi merge acasă. «Ne auzim acasă», mi-a zis. Să ai grijă cu cine te urci în maşină, i-am spus”, îşi aminteşte femeia.
Camerele de luat vedere au surprins ultimele imagini cu Luiza înainte ca ea să dispară:
Apoi, Lulu l-a sunat pe bunic şi i-a spus şi lui că merge la ocazie, ca să se întoarcă acasă.
Ultimul apel al fetei ar fi cel de la ora 11.30, când Lulu a vorbit cu tatăl ei. Bărbatul care era în Italia o sunase, dar ea n-a putut să-i răspundă, iar când l-a apelat înapoi, ultimele cuvinte cu care fata a terminat convorbirea au fost: “Tati, hai, hai că a oprit o maşină să mă ia! Ne auzim când ajung acasă.”
N-a mai ajuns acasă şi nimeni nu ştie în ce maşină s-a urcat. Pe înregistrările camerelor de supraveghere video stradale apare trecând prin zonă, la acea oră, şi un autoturism identic cu cel al lui Dincă, dar nu există şi imagini cu fata urcând în acea maşină.
Unde e Lulu?
După ce Luiza a dispărut, un vecin din sat le-a declarat rudelor că a văzut-o pe fată în locul în care se făcea autostopul spre Dioşti. Bărbatul a urcat însă în prima maşină care s-a oprit, iar Luiza n-a mai avut loc şi a rămas să aştepte alta.
Acela ar fi fost momentul în care a apărut Dincă?
Ştia să nu se urce într-o maşină în care era doar şoferul, singur. Ştia că trebuie să fie maşina cât mai plină
Bunica Luizei
Când Lulu l-a sunat, să-i spună că vine acasă, bunicul era la pescuit, cu un vecin. După, au mers să bea o bere în sat.
Atât faci cu maşina din capătul străzii Craiovei şi până în Radomir
Bunica era prin curte, îşi vedea liniştită de treabă, căci o ştia pe fată prin Caracal. La 14.30, când a ajuns acasă, bunicul a văzut că banca de sub bolta de vie, acolo unde se aştepta să o vadă pe Lulu, e goală. Atunci spune el că a simţit prima oară cum îi îngheaţă sufletul de spaimă.
“Unde e Lulu?”, şi-a întrebat soţia. “Păi n-a venit!”, s-a mirat bunica. “Tu vorbeşti serios?! A zis că vine acasă acum trei ore!”
Au sunat-o imediat, dar n-a mai răspuns nimeni. Iar telefonul suna lung şi în gol, semn că încă era deschis.
Cea mai bună prietenă a Luizei
Când a împlinit 18 ani, Lulu a făcut mare petrecere la o pizzerie din Craiova. A fost cadoul mamei ei, care a plătit toată distracţia. La majorat au fost invitaţi colegi de clasă şi prietenii Luizei.
“Lulu era fericită. Întotdeauna îmi spunea că abia aşteaptă să aibă 18 ani şi să termine liceul, ca să se angajeze, să facă banii ei”, spune cea mai bună prietenă a Luizei. Se teme şi nu vrea ca identitatea ei să fie făcută publică, aşa că o să-i spunem Ioana.
Pe ea Lulu o numea “sora mea”. În internat erau câte trei fete în cameră, iar Lulu şi Ioana au stat împreună din 2016. Şi-au destăinuit secretele şi s-au ajutat una pe cealaltă.
Acestea sunt singurele imagini cu Luiza care i-au mai ramas Ioanei în telefon, după ce profilul de Facebook si contul de WhatsApp ale acesteia au dispărut și ele:
“Lulu era un om pozitiv. Iubea animalele şi credea în Dumnezeu. Era optimistă. Este… Adică, nu se descuraja uşor şi zicea că orice problemă ai avea poate fi rezolvată, până la urmă. Era un om bun, care-ţi sărea în ajutor întotdeauna”, spune Ioana.
Ea ştie că Luiza a repetat clasa a XI-a pentru că a fost la şcoală în Italia şi a pierdut un an acolo. După liceu, dorea să facă nişte cursuri şi să devină make-un artist, iar pentru vacanţa de vară plănuiseră amândouă să se angajeze undeva, în Craiova.
Se gândea la mama ei, că muncea foarte mult şi că a făcut sacrifcii să o ţină în şcoală, să-i plătească internatul
Ioana, prietena Luizei
Bunicii şi părinţii spun despre Luiza că era o fată puternică, iar atunci când ceva o deranja se exterioriza, “nu era timidă, zbiera!”.
“Nu întotdeauna”, spune Ioana. “De pildă, dacă mergeam împreună pe stradă în Craiova şi se legau băieţii de noi şi insistau, depăşeau limita, ea uneori începea să plângă. Se speria şi îmi spunea «Hai acasă, că ăştia se iau de noi!».”
“Era o fată cuminte Lulu”, spun ai ei. O confirmă şi Ioana, care spune că Luiza nu-şi începuse viaţa sexuală. “Nu avusese mulţi prieteni. Ieşise cu un băiat vreo două seri, dar n-a fost nimic serios. Şi vreo câteva luni a vorbit cu fratele meu, însă doar pe Facebook, nu s-au întâlnit. Cu Alex a fost singura relaţie mai serioasă din viaţa ei.”
Citiți în Libertatea de mâine despre ultimul iubit al Luizei, de care adolescenta s-a despărțit chiar înainte să dispară, legăturile acestuia cu Italia și misterul telefoanelor pe care le-a primit familia fetei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro