Ultimii nostalgici

beneficiat de avantajele apartenentei la o camarila comunista. Iliescu intr-o functie executiva, iar C.V. Tudor intr-o sinecura laudativa.
Vadim Tudor a spus sambata ca PRM este a sa casa si nu o va parasi decat atunci cand va preda unui popa buletinul. Adica partidul este bunul sau personal si nu are nici o legatura cu politica democratica. El decide cine ramane si cine pleaca. Iar alegerile sunt doar niste obositoare proceduri legale care oricum nu au nici un rost atat timp cat structurile interne sunt formate prin „dictate” si nu prin vot.
La fel si Ion Iliescu. Dupa o nu prea lunga tacere, si-a spus cu greu oful: „Nu m-am intors in partid pentru competitie”. Altfel spus, nu s-ar fi asteptat ca functia de lider, care considera ca i se cuvine, sa fie supusa votului public. Ar fi vrut sa fie instalat direct in partidul Lui creat de EL.
Amandoi sunt ultimele relicve ale statului totalitar. si daca Iliescu a acceptat cu greu infrangerea, C.V. Tudor se incapataneaza sa mearga pe contrasensul istoriei, pe jos sau cu masina. Sambata amandoi si-au dezvaluit crezurile. Prea tarziu din pacate, dar inca devreme in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Pana in 2007 sau 2008 mai este timp destul. Suficient pentru a-i trece definitiv pe linie moarta pe cei doi si pe cei ca ei.

Urmărește-ne pe Google News