Ultimii prieteni ai lui Putin. De ce îl susțin cele 4 țări care s-au opus la ONU rezoluției ce condamnă anexarea teritoriilor ucrainene

Pe lângă cele 5 voturi împotrivă, inclusiv al Rusiei, 143 de țări au votat pentru rezoluție, iar 35 s-au abținut. Spre comparație, rezoluția de condamnare a anexării Crimeei a avut cu 43 de de voturi în favoare mai puțin, iar rezoluția din martie de condamnare a invaziei rusești a Ucrainei a avut 7 voturi mai puțin. Chiar și invazia sovietică a Afganistanului din ianuarie 1980 a fost condamnată de mai puține țări. Atunci au fost 104 voturi pentru și 18 împotrivă.

Voturile Belarusului și Siriei împotriva rezoluției cu greu poate fi numit complet liber, remarcă Meduza. Regimurile autoritare conduse de Aleksandr Lukașenko și Bashar al-Assad se bazează în mare măsură pe ajutorul autorităților ruse.

„Poziționarea în sprijinul Rusiei nu o costă nimic pe Coreea de Nord”

Când vine vorba de votul Coreei de Nord, Andrei Lankov, lector la Universitatea Kunming din Seul, spune că este un calcul diplomatic perfect de înțeles. El a explicat că politica externă a țării este complet neideologică și urmărește obiective pragmatice. Conducerea de la Phenian înțelege că Rusia nu mai are mulți aliați și, astfel, poate obține beneficii la schimb.

Poziționarea în sprijinul Rusiei nu o costă nimic pe Coreea de Nord. Diplomația rusă nu obține decât satisfacție morală din asta: ei spun că nu trei țări, ci patru țări s-au pronunțat în sprijinul Rusiei. Și ca răspuns, pe principiul reciprocității, Coreea de Nord se așteaptă să evite potențiale daune aduse economiei sale de multe milioane de dolari.

Andrei Lankov, lector la Universitatea Kunming din Seul:

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

O sursă diplomatică japoneză este de acord cu Lankov. Ea a declarat pentru ziarul Asahi Shimbun că, votând împotriva rezoluției din 12 octombrie, Phenianul speră că Moscova își va folosi dreptul de veto pentru a bloca un nou pachet de sancțiuni.

Rusia echipează în mod activ armata nicaraguană

Când vine vorba de votul venit din Nicaragua, Vladimir Ruvinski, profesor de relații internaționale la Universitatea Isesi din Cali, Columbia, a declarat pentru Meduza, că statul din America Centrală este de mult timp sub controlul exclusiv al președintelui Daniel Ortega, un partener de lungă durată al Kremlinului încă din vremea sovietică.

„În America Latină, Ortega mai are puțini aliați, chiar și în rândul guvernelor de stânga”, a spus Ruvinski. „Regimul său autoritar este practic izolat, așa că, în 2008, Ortega a devenit primul care a recunoscut independența Abhaziei și a Osetiei de Sud, ceea ce a fost o surpriză plăcută pentru Rusia”.

Ortega este un politician foarte prudent și inteligent care se așteaptă să-și consolideze poziția în detrimentul Rusiei atât în interiorul țării, cât și pe arena internațională, a subliniat profesorul. Datorită lui, Rusia a obținut o prezență militară în America Latină după ce, la 10 iunie 2022, guvernul din Managua a aprobat prezența unui contingent rusesc semnificativ. În plus, Rusia echipează în mod activ armata nicaraguană.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Unde s-au pierdut voturi?

Comparativ cu rezoluția privind anexarea Crimeei din 2014, Rusia a pierdut șase aliați direcți. Astfel, Armenia, Bolivia, Cuba, Sudan și Zimbabwe au votat atunci împotriva condamnării anexării Crimeei, dar acum s-au abținut.

De asemenea, Venezuela, un aliat tradițional la ONU, nu a putut vota în sprijinul lui Putin întrucât reprezentantul Venezuelei la ONU a fost pur și simplu privat de dreptul de vot pentru neplata cronică a cotizațiilor de membru. Într-o situația similară este și Iranul.

Pentru Serbia, care insistă asupra ilegalității recunoașterii independenței Kosovo, este o chestiune de principiu, chiar mai importantă decât relațiile de prietenie cu Rusia. Și asta în ciuda faptului că, din 2008, Rusia este cea care a blocat constant orice încercare de a aproba candidatura unui ambasador din Kosovo la ONU.

În plus, potrivit Euractiv, în martie, ambasadorii UE au informat Belgradul că perspectivele de integrare a țării în Uniunea Europeană depind în mare măsură de votul Serbiei în ONU.

De ce se abțin unele state

Este important de înțeles că, în contextul ONU, a nu vota în principiu și a te abține de la vot sunt două lucruri diferite. Este posibil ca o țară să nu participe deloc la votul unei rezoluții din diverse motive. De exemplu, recenta lovitură de stat militară din Burkina Faso sau faptul că o țară nu are bani pentru a menține o misiune la ONU și pentru a plăti cotizațiile de membru, așa cum e cazul cu Venezuela.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Dar a te abține de la vot este o poziție politică la fel de mult ca și un vot pentru sau împotrivă. Printre cei care s-au abținut în momentul rezoluției din 12 octombrie predomină țările africane: 19 din 35 de țări sunt situate pe acest continent. Printre aceștia se numără și Eritreea, care în martie a votat împotriva unei rezoluții de condamnare a invaziei ruse.

„Acest grup include și țări care au o cooperare îndelungată și fructuoasă cu Rusia – de exemplu, Uganda – dar, în același timp, se abțin constant de la votul rezoluțiilor de condamnare a agresiunii militare ruse în Ucraina. Neutralitatea lor se bazează nu pe sprijinul ascuns pentru Rusia, ci pe faptul că majoritatea țărilor africane, cu excepția Saharei de Vest și Sudanului de Sud, fac parte din Mișcarea Nealiniată. Principiile lor fundamentale sunt neutralitatea și neamestecul în afacerile statelor suverane”, explică cercetătoarele Hanna Ryder și Etsehiwat Kebret de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.

Cum poate fi înțeleasă poziția Chinei și a Indiei

India și China au fost statele care au sprijinit economic cel mai mult Moscova după invazia din Ucraina, prin sporirea importurilor. Ele au ales să se abțină de la votul din 12 octombrie.

Gareth Price, expert la think tank-ul britanic Chatham House, afirmă că baza tuturor politicii externe indiene a rămas neschimbată – „să fim prieteni cu toți cei care oferă prietenie”. India are doi rivali periculoși, Pakistan și China, și nu își poate permite să mărească lista, spune Price. Astfel că, atâta timp cât nimeni nu o forțează să ia o parte sau alta, India se va abține mereu din a lua o poziție.

China, pe de altă parte, spune Alexander Gabuev, expert pe studii privind China la Carnegie Endowment, continuă să joace la două capete, deși se simte din ce în ce mai puțin confortabil în această poziție.

Pe de o parte, China subliniază întotdeauna că susține integritatea teritorială, suveranitatea și alte norme de drept internațional, dar mai are o problemă cu Taiwanul, așa că orice condamnare publică a oricăror încercări de anexare este foarte dezagreabilă.

Pe de altă parte, a remarcat Gabuev, „există presiune asupra Chinei dinspre Occident, care spune că te vom privi cu lupa, iar dacă te vei dovedi complice al regimului Putin, asta va avea consecințe grave”.

Un alt aspect este că relațiile cu Rusia sunt foarte importante pentru China, întrucât este vecin cu o graniță de mii de kilometri, cu relații personale între liderii celor două puteri autoritare, care sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Prin urmare, China aderă la poziția sa neutră destul de metodic și consecvent.

Din partea Chinei, a subliniat Gabuev, aceasta este o relație de conveniență cinică și pragmatică, în care țara asiatică este cea care câștigă din ce în ce mai mult. Dacă alții refuză să cumpere petrol și gaze rusești, atunci China o va face la prețuri pe care și le va stabili.

Urmărește-ne pe Google News