Irinel Caius Iliescu a fost trimis în judecată pe data de 30 mai 2017 pentru tentativă de omor, însă instanța de fond i-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de determinare a sinuciderii. În plus, acesta a mai fost acuzat de două fapte de șantaj și o faptă de inducere în eroare a organelor judiciare.

Pe parcursul procesului, care s-a desfășurat la Tribunalul București și la Curtea de Apel București, faptele de determinarea sinuciderii și inducerea în eroare a organelor judiciare s-au prescris, astfel că Irinel Caius Iliescu s-a ales cu o condamnare doar pentru șantaj, pronunțată pe 27 iulie 2024.

De profesie consilier juridic, Irinel Caius Iliescu este, de fapt, un escroc: se prezenta drept avocat, om de afaceri, căpitan de vas sau politician, „calități” de care se folosea pentru a-și seduce victimele.

Mesajul fugarului: „Medicii italieni îmi țin în funcțiune inima”

Cu două zile înainte de condamnarea definitivă, Irinel Caius Iliescu posta pe Facebook un videoclip în care s-a filmat pe străzile unui oraș din Italia, alături de un cântăreț ambulant, cu mesajul: „La vita va avanti! (Viața merge înainte – n.r.) Gândește, zâmbește, trăiește demn în orice conjunctură!”.

Din data de 4 august, juristul a început o serie de postări denigratoare la adresa justiției din România și a magistraților care l-au condamnat, dezvăluind chiar locul unde se află:

  • „Eu am «treabă» până în 20 august 2024, în Clinica de Cardiologie Sant Orsola Malpeghi, din Italia, unde îmi țin în funcțiune inima, din anul 2019, medicii italieni, inimă pe care mi-au măcelărit-o satrapii unui sistem judiciar criminal din România, cu complicii lor, martori mincinoși, avocați ipocriți și lacomi, false victime, tot felul de psihopați, frustrați, lacomi, ca să se înfrupte și ei din munca mea”, scrie Irinel Caius Iliescu.

Victima, despre relația cu agresorul: „Eram ca un mort neîngropat”

Pe parcursul anului 2016, Irinel Caius Iliescu a avut o relație cu avocata Tereza Ionescu, pe care a terorizat-o vreme de câteva luni, a bătut-o aproape zilnic, a determinat-o să-i cedeze proprietățile și a umilit-o până când aceasta a încercat să se sinucidă, aruncându-se de la etajul 15 al unui hotel.

  • „Am simțit că viața mea nu mai are niciun sens fără libertate fizică și psihică, fără bunurile pentru care muncisem o viață atât eu, cât și familia mea, considerând că eram ca un mort neîngropat și nu mai are niciun rost să trăiesc în continuare așa. Am simțit că singurul mod de a pune capăt acestui calvar era să mă arunc pe fereastră. Toată noaptea m-am gândit și am realizat că nu există o altă scăpare pentru mine din mâinile lui Caius, astfel că dimineață, auzindu-l pe acesta în camera alăturată și imaginându-mi suferințele la care m-ar putea supune în continuare, am simțit un gol în stomac și mi-am dat drumul pe spate pe geam”, a declarat victima lui Irinel Caius Iliescu.

Avocata a supraviețuit, după ce o copertină i-a atenuat căderea, dar a suferit multiple fracturi și traumatisme, care au avut nevoie de 150 de zile de îngrijiri medicale.

Este de menționat că de la prima bătaie pe care Irinel Caius Iliescu i-a aplicat-o partenerei lui, juristul a obligat-o să bea alcool și să își scrie singură biletul de adio.

  • „A continuat să mă lovească și să mă strângă de gât cu ambele mâini, apoi a rupt o foaie de hârtie dintr-o agendă și m-a forțat să-mi scriu un bilet de adio cu textul «Fără tine nu pot trăi. Dacă mă părăsești, mă arunc de la etaj». M-am speriat foarte tare, totul părea ireal întrucât era prima oară când devenea agresiv. Mi-a pus și o sticlă de vin la gură și efectiv m-a forțat să beau spunându-mi: «Bea, fă!». În continuare m-a amenințat că mă va arunca pe geam, iar în urma mea ar fi rămas acel bilet din care ar fi rezultat că am băut si m-am sinucis din dragoste”, a mai relatat victima.

Rechizitoriu: Cum a adus-o juristul pe fosta iubită în pragul sinuciderii

Iată ce rețin procurorii cu privire la faptele lui Irinel Caius Iliescu:

„În perioada 27.03.2016 – 16.11.2016, inculpatul i-a indus persoanei vătămate o stare de teroare prin următoarele acțiuni:

  • Agresarea fizică constantă, aproape zilnică, a persoanei vătămate (Ionescu Tereza – n.r.), inculpatul exercitând violențe sub forme variate (lovirea persoanei vătămate cu pumnii în zonele capului, toracică și abdominală, în zona sânilor, strângerea acesteia de gât, împingerea ei în pereți, tragerea puternică de păr, încercări repetate de sufocare cu perna pe față, scuiparea victimei etc.) în perioadele în care acesta a stat cu persoana vătămată atât în locuințele din Complexul Rin Grand Residence și sat Siliștea, jud. Constanța, cât și în hotelurile unde au fost cazați.
  • Amenințarea persoanei vătămate cu un pistol și cu un cuțit, inclusiv aruncarea unui cuțit în direcția acesteia.
  • Convingerea persoanei vătămate că o «monitorizează» și îi supraveghează toate activitățile și mijloacele de comunicare, precum și amenințarea persoanei vătămate cu exercitarea unor acte de violență grave, inclusiv cu moartea, împotriva sa și a familiei sale, în cazul în care aceasta ar formula o plângere penală împotriva inculpatului.
  • Controlarea de către inculpat a vieții personale și profesionale a persoanei vătămate prin obligarea acesteia de a întrerupe sau a reduce semnificativ contactele cu membrii familiei și cu prietenii, precum și prin împiedicarea acesteia de a-și mai exercita profesia de avocat.
  • Constrângerea persoanei vătămate să îi transfere inculpatului dreptul de proprietate asupra imobilelor deținute (inculpatul a reușit astfel prin violențe și amenințări să o constrângă să încheie o convenție prin care i-a transmis 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului său situat în Complexul Rin Grand Residence), precum și să garanteze cu autoturismul său obținerea unui împrumut, suma fiind însușită de inculpat.

Toate aceste acțiuni ale inculpatului (Iliescu Irinel Caius – n.r.) au creat persoanei vătămate convingerea că nu are nici o posibilitate reală de a scăpa de violențele exercitate de acesta și au constrâns-o pe persoana vătămată (Ionescu Tereza – n.r.) să se arunce în data de 17.11.2016, în jurul orei 8.00 de la fereastra dormitorului din locuința sa situată în Complexul Rin Grand Residence”, rețin procurorii în rechizitoriu.

Iliescu Irinel Caius. Foto: Facebook

Motivare: De ce a scăpat juristul de acuzația de tentativă de omor

În decizia de condamnare din data de 27 iulie 2024, judecătorii de la Curtea de Apel București și-au însușit schimbarea de încadrare a faptei lui Irinel Caius Iliescu din tentativă de omor în determinarea sinuciderii, cu următoarea motivare:

  • „Curtea, față de ansamblul probator anterior analizat, apreciază că fapta inculpatului (Iliescu Irinel Caius – n.r.) în perioada 26 martie 2016 – 16 noiembrie 2016 (…) întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
  • Curtea reține că ansamblul probator administrat în cauză nu a confirmat aprecierea Parchetului că actele de constrângere a acestei părți civile ar fi fost de asemenea natură, încât nu i-a lăsat acesteia nicio posibilitate concretă de a acționa altfel ori de a se împotrivi, neputând decide liber din cauza violențelor și presiunilor la care era supusă, acesta fiind motivul principal pentru care a apreciat că nu pot fi reținute condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tentativă de omor săvârșită asupra unui membru de familie.
  • În doctrină s-a arătat că determinarea la sinucidere se poate realiza, așadar, nu numai prin îndemnuri sau amăgire (de pildă, prin exagerarea tendențioasă a unor pericole, a unor necazuri, conflicte), ci și prin acte de tortură, prin supunerea victimei la chinuri repetate, scandaluri și bătăi, care pot să o aducă pe victimă în stare de disperare, culminând cu sinuciderea sau încercarea de sinucidere.
  • Când constrângerea victimei este de asemenea natură încât nu se lasă acesteia nicio posibilitate concretă de a acționa altfel ori de a se împotrivi, făptuitorul va răspunde pentru infracțiunea de omor.
  • Cel care silește o persoană să se sinucidă (de pildă, o obligă să se împuște, să ia otravă, să sară de la etaj) săvârșește infracțiunea de omor; aceste metode nu diferă cu nimic de orice acțiune, de astă-dată prin folosirea energiei fizice a victimei, prin care se suprimă viața unei persoane, de ucidere. Nu este nicio deosebire între faptul de a trage cu arma în victimă sau a turna otravă în mâncarea victimei și a o sili să mănânce.
  • Va mai reține (instanța de apel – n.r.) și aspectele doctrinare indicate de prima instanță, respectiv că determinarea la sinucidere constă în acțiunea de a îndemna și de a convinge pe altul să ia hotărârea de a se sinucide, fie prin insuflarea ideii, fie prin convingerea acesteia.
  • Determinarea se poate realiza expres, dar și implicit, prin acte de supunere la chinuri, la abuzuri repetate etc. Aceasta deoarece este suficient ca autorul să accepte producerea rezultatului prevăzut, și anume determinarea sinuciderii.
  • Dacă însă victima a fost constrânsă la sinucidere, fără a avea nici măcar minimal libertatea de a decide dacă se sinucide sau nu, vom fi în prezența unui omor comis prin fapta victimei. Agresiunile repetate asupra victimei pot fi acte de determinare implicită la sinucidere, doar atunci când victima a putut în concret să aleagă între a se sinucide și a trăi”, reține instanța de apel.

Cinismul judecătorilor: „Oricând ar fi putut să îl părăsească pe inculpat”

Judecătorii de la Curtea de Apel București l-au găsit vinovat pe Irinel Caius Iliescu de determinare a sinuciderii, însă au dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripţiei.

Magistrații au reținut că victima ar fi avut posibilitatea de a alege între viață și moarte, însă a ales ultima variantă, deoarece nu vedea o altă scăpare, deși ar fi avut de ales:

  • „Curtea reține că pentru a fi întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii este necesar ca actul suicidal să constituie urmarea unui act de voință a victimei, chiar dacă aceasta a fost îndemnată sau determinată de către inculpat, dar având posibilitatea să decidă liber asupra actului său, fără a exista o constrângere. În cazul constrângerii la sinucidere nu poate exista deci determinare sau înlesnire, întrucât victima nu are libertatea de a decide.
  • Aplicând principiile care se desprind din doctrina și jurisprudența analizată, Curtea apreciază că în speță nu este probat că la data de 17 noiembrie 2016, partea civilă (Ionescu Tereza – n.r.) a fost constrânsă de către inculpat să comită tentativa de sinucidere, însă în luarea hotărârii, un factor determinant l-a constituit comportamentul inculpatului avut la adresa acestei părți în perioada martie – noiembrie 2016, care i-a insuflat părții civile o permanentă stare de teroare, partea civilă fiind convinsă că pentru a pune capăt relației cu inculpatul este necesar comiterea respectivului act suicidal.
  • Mai reține Curtea că partea civilă a avut telefonul mobil în mod continuu asupra ei, însă a arătat că nu a încercat vreodată să sune la poliție, nici măcar în cursul nopții anterioare, când nu a dormit foarte mult, întrucât inculpatul îi insuflase o stare de teroare continuă. Totodată, Curtea reține că ușa apartamentului era deschisă, astfel încât acesta ar fi putut oricând părăsi respectivul apartament pentru a cere ajutor (în cursul nopții, inculpatul dormind într-o cameră alăturată), însă și-a justificat rămânerea în apartament tot din cauza stării de frică pe care i-o insuflase anterior inculpatul.
  • Din propriile sale declarații, Curtea reține că partea civilă (Ionescu Tereza – n.r.) încă avea la dispoziție liberul arbitru, aceasta putând cere ajutorul organelor abilitate sau putând oricând să părăsească apartamentul, care nu era încuiat, însă a ales să rămână în continuare acolo.
  • Pe fondul comportamentului inculpatului anterior descris, partea civilă a luat decizia de a-și pune capăt zilelor, nemaiputând suporta respectivul comportament, însă prezenta instanță de control judiciar apreciază că în momentul în care a luat decizia de a-și suprima viața, partea civilă (Ionescu Tereza – n.r.) nu a fost constrânsă la acest gest de către inculpatul (Iliescu Irinel Caius – n.r.), ci a fost un act de voință a victimei, însă determinat într-o manieră decisivă de comportamentul pe care acesta l-a avut în mod constant la adresa părții pe durata relației lor, începând cu luna martie 2016.
  • În cazul acestei părți civile, sinuciderea este un act la care aceasta a recurs, aflându-se într-o stare de gravă depresie psihică și care, din motive reale (starea de teroare instituită de inculpat), nu a mai conceput sensul vieții. La baza acestui act au stat în mod evident împrejurările dramatice, starea de teroare insuflată acesteia de inculpat, sentimentul că nu mai poate scăpa de acesta, toată situația în care partea civilă se află apărându-i acesteia nerezolvabilă altfel decât prin sinucidere.

Prin hotărârea definitivă de condamnare, instanța l-a obligat pe Irinel Caius Iliescu să-i plătească Terezei Ionescu suma de 300.000 de euro cu titlul de daune morale și 15.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 

Urmărește-ne pe Google News