Un băiat a evadat din iadul de la Berevoeşti în martie 2016, cu trei luni înainte ca autorităţile să descindă pe uliţele traficanţilor de sclavi. La doar 19 ani, el a reuşit să se salveze de unul singur şi apoi să scape din mâinile „stăpânului” care a plecat să-l caute, în acea noapte.
A dat declaraţii la Poliţie din prima lui zi de libertate, dar ancheta DIICOT a durat aproape 4 ani. Şi, deşi a spus că trei oameni l-au folosit ca sclav, numai doi au fost puşi sub acuzare.
Ei au fost condamnaţi cu sentință finală, de curând, la 3 ani şi, respectiv, 2 ani şi jumătate de închisoare. Povestea tânărului va rămâne în antologia curajului.
L-a urmărit şi l-a prins aproape de oraş
Mergea pe șosea, prin noapte şi frig, uitându-se mereu în spate. Şi atunci când zărea lumini de faruri, se ascundea după copaci sau în şanţurile de lângă drum, de teamă ca în acea maşină să nu fie Bobi, „stăpânul” de la care fugise.
Când la orizont au apărut, răzleţe, luminile din Câmpulung, a ştiut că e aproape salvat. Era îngheţat şi flămând şi făcuse 10 kilometri pe jos. Atunci a auzit în spate o maşină oprind şi, când s-a întors, l-a văzut pe Bobi coborând din ea, cu o ţeavă în mână. Venea spre el, iar Paul* a scos cuțitul din buzunarul de la geacă, pregătit să se apere.
A dat cu el, dar a izbit mai mult în aer, căci bărbatul a reuşit să-l pună jos şi a început să-l lovească, strigându-i: „Ce, bă, credeai că scapi? Las că te omor eu pe tine”.
A vrut să-l urce în maşină şi i-a prins mâinile la spate, ca arestaţilor, însă atunci Paul şi-a strecurat braţele din mânecile gecii și a fugit rupând pământul. Nu s-a oprit să-şi tragă sufletul şi nici să vadă dacă e urmărit, până când n-a ajuns în oraş.
Victima: „Am sunat, dar nu mi-a răspuns nimeni”
„Acolo, am sărit un gard, în curtea unor blocuri”, le-a declarat băiatul poliţiştilor. „Am sunat apoi la mai multe uși, dar nu mi-a răspuns nimeni, aşa că m-am pitit în niște tufișuri, până s-a mai luminat”.
Era o zi de duminică, 27 martie 2016. Dimineaţa, când s-a convins că Bobi i-a pierdut urma, Paul a mers la un PECO de lângă blocuri. Era murdar şi îngheţat şi avea ochiul şi urechea dreaptă învineţite de lovituri.
„Am găsit la PECO doi băieți care lucrau acolo și i-am rugat să sune la Poliție”, spune Paul, „dar ei mi-au zis să stau liniștit, că o să vină în curând o mașină de poliție în zonă. După o vreme, văzând că nu vine nimeni, am crezut că băieții m-au păcălit şi am plecat mai departe”.
Indiferenţa e cea care poartă răul prin lume. De trei ceasuri băiatul se ruga de oameni să-l ajute, iar singura căreia i s-a făcut milă de el a fost o femeie, vânzătoare la magazinul de lângă PECO.
„Părea foarte speriat și m-a rugat să sun la Poliție, pentru că e urmărit de niște țigani care vor să-l bată”, a declarat femeia, în anchetă. „Până să vină poliția, mi-a spus că e din Radomirești, Olt, și că a fost răpit și ținut cu forța să muncească de cei care-l urmăresc”.
A plecat să-şi repare telefonul
În comuna Radomireşti, Paul locuia, de câteva luni, în casa unei femei căreia el îi spunea „doamna”. Dar nu acolo era „acasă” pentru băiatul de 19 ani. Paul s-a născut într-un oraş mic din sudul ţării şi mai are doi fraţi.
Avea doar 6 ani când l-a lovit prima nenorocire. Un tractor a dat peste el, iar băiatul a fost operat la cap şi de atunci a rămas cu un uşor handicap: vorbeşte uneori mai greu și înțelege mai încet anumite lucruri.
Apoi, la 8 ani, Paul a rămas orfan de mamă. A ajuns în grija unui asistent maternal care l-a ţinut până a terminat şcoala generală, după care statul l-a plasat într-un orfelinat. La 18 ani, a plecat de acolo şi s-a dus să muncească la o fermă de animale. După câteva luni, un prieten i-a zis de „doamna”, şi aşa a ajuns în Radomireşti.
„Doamna” avea grijă de el şi singura lui treabă era să ducă pe islaz caprele, la păscut. Acolo stătea şi asculta toată ziua muzică pe telefonul mobil, iar asta era cea mai mare bucurie a lui. În dimineaţa în care i s-a stricat telefonul, primul lui gând a fost meargă la Bucureşti, la fiul „doamnei”, ca să i-l repare.
A fugit de pe câmp şi s-a oprit la autostop, pe marginea drumului naţional. Era 17 martie 2016, iar „doamna” l-a dat pe Paul dispărut la Poliţie în aceeaşi zi.
Traficantul l-a luat „la ocazie”
După un sfert de oră, lângă el a oprit o camionetă în care se aflau doi bărbați. La volan era Gheorghe Coşcodaru, zis Bobi. I-a zis lui Paul că ei merg până-n Alexandria, iar băiatul a urcat, bucuros că mai scurtează din drum.
În maşină, au început să-l întrebe despre el şi au aflat că a crescut la casa de copii. Şi-au zis că n-are cine să-l caute, aşa că au început, din vorbe, să-l tragă în capcană. L-au rugat să-i ajute să încarce lemne în Alexandria, apoi s-a făcut întuneric, iar Bobi l-a invitat să meargă la el acasă, în Berevoeşti. I-a promis că o să-i dea un loc de muncă, cazare și mâncare. „Am sfârșit prin a merge cu Bobi, întrucât aveam nevoie de bani”, spune Paul.
Primea mâncare stricată şi dormea pe ciment
Bobi locuia cu soţia şi cu părinţii lui. Peste drum, avea casă sora lui Bobi, Anca Coşcodaru, şi soţul acesteia, despre care Paul nu ştie decât că „era de etnie romă, înalt și slab” şi toată lumea îl striga „Şaolin”.
Băiatul a fost forţat să muncească în ambele gospodării: încărca lemne, avea grijă de animale, mătura prin curte, spăla rufe şi spărgea buşteni pentru foc.
„Îmi dădeau mâncare stricată”, spune el, „şi pentru că îmi era foame, culegeam mere verzi şi degerate de pe jos, din livadă”. Noaptea, Bobi îl încuia într-o cameră fără niciun pat, iar băiatul era nevoit să doarmă pe jos, direct pe ciment.
Într-o zi, sub paza fratelui său, Bobi l-a trimis pe Paul la râu, ca să spele rufe. „Afară ningea și apa era foarte rece”, îşi aminteşte băiatul. Hainele lui îi erau ude, dar „stăpânul” nu i-a dat voie să se schimbe, l-a trimis la Şaolin, care l-a pus şi el la treabă. Vânăt de frig, băiatul le-a strigat că el vrea să plece. „Te voi omorî, dacă încerci”, i-a răspuns Bobi.
Mi-a zis că, dacă voi încerca să fug, mă va prinde și-mi va tăia o ureche.
Declaraţia victimei, din dosarul penal:
Negoţul cu sclavi şi salvarea de la poartă
Stăpânii de sclavi din Gămăceşti, comuna Berevoeşti, trăiau izolaţi de restul lumii. „Toți din sat se cunoșteau și se înrudeau între ei. Nu am avut la cine să cer ajutor”, spune Paul, „căci și vânzătoarea din sat era tot de etnie romă, iar vecinii lui Bobi erau rudele lui și ei țineau unul cu altul”.
Odată, Bobi și Șaolin l-au luat cu ei la magazinul din sat, unde s-au întâlnit cu un prieten pe care Șaolin l-a întrebat direct: „Îți vând un băiat? Cu 500 de lei?”, şi a arătat spre Paul. El tremura, speriat. „Bă, l-aș cumpăra, dar am cheltuit banii”, a răspuns bărbatul.
Paul a încercat să fugă atunci când soţia lui Bobi s-a simţit rău, iar acesta a chemat Salvarea. Era 24 martie 2016, ziua a rămas consemnată în registrele medicale. Văzând ambulanţa la poartă, Paul s-a dus glonţ spre ea, „am vrut să fug cu cei de la salvare”, mărturiseşte el, „dar Bobi m-a tras înapoi şi le-a spus să nu mă bage în seamă, că sunt nebun, apoi m-a împins înăuntru în casă”.
În casă era Anca. Ea a închis ușa la cameră și m-a bătut cu un levier de la mașină peste mâini, ca să nu mai pot să ies din cameră.
Declaraţia victimei, din dosarul penal:
Pregătit pentru ziua evadării
Acela a fost momentul în care Paul a decis că trebuie să plece de acolo cu orice preţ. A doua zi, a luat din bucătărie un cuțit mai mic, pe care l-a ascuns în grădina din curte. Se pregătea, aşteptând ocazia potrivită.
Pe 26 martie 2016, după o altă zi grea de muncă, băiatul a fost obligat de Bobi să mănânce varză stricată. I s-a făcut rău, iar bărbatul l-a chemat să doarmă în camera lui, pe jos. Noaptea, Paul i-a zis că trebuie să meargă la toaletă. „Bine, da repede”, a aprobat „stăpânul”, adormit.
Când am văzut că sunt lăsat singur, am pus pe mine o geacă găsită prin curte, am luat cuțitul din ascunzătoare și am fugit.
Declaraţia victimei, din dosarul penal:
Şeful de post, faţă în faţă cu Bobi
După ce vânzătoarea de lângă PECO a sunat la 112, poliţiştii au descoperit că Paul fusese reclamat dispărut. Au mers pe urmă cu el în locul unde le-a spus că a fost prins şi bătut de Bobi, iar acolo au găsit fesul băiatului.
Apoi, Paul i-a anunţat că în casa unde fusese sechestrat i-au rămas telefonul mobil şi încărcătorul. Dar singurul care a mers cu el până în curtea lui Bobi a fost şeful de post din Berevoești. Lui, Bobi i-a zis că nu ştie unde e telefonul băiatului, iar poliţistul s-a mulţumit cu acest răspuns şi n-a mai insistat.
Bobi mi-a relatat că, în noaptea precedentă, victima i-a zis că merge la toaletă și apoi a fugit. Nu îmi amintesc dacă l-am întrebat pe Bobi dacă l-a urmărit pe Paul* după ce acesta a fugit.
Declaraţia şefului de post, din dosarul penal:
Procesele stăpânilor de sclavi din Berevoeşti
Era martie 2016. Trei luni mai târziu, cei de la combaterea crimei organizate au descins în Berevoeşti şi toată lumea a aflat despre clanurile care, începând din anul 2008, au recrutat şi au exploatat prin muncă 40 de oameni, adulţi, dar şi copii.
În iulie 2016, mai mulţi stăpâni de sclavi din Berevoeşti au fost arestaţi, însă nici fraţii Coşcodaru, nici „Șaolin” nu erau pe acea listă.
Mai târziu, 39 de traficanţi de persoane au fost trimişi în judecată şi apoi condamnaţi, rând pe rând, la pedepse cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 18 ani şi 10 luni de închisoare. Ultimul proces s-a terminat în martie anul trecut. Pe atunci, dosarul orfanului încă era în lucru, la procurorii DIICOT.
Ancheta a durat 3 ani şi 9 luni
Paul a fost ultimul sclav din Berevoieşti. A stat acolo doar zece zile şi a reuşit să evadeze de unul singur, după ce „stăpânul” l-a urmărit cu maşina şi l-a alergat noaptea pe câmp, ca-n filme.
A doua zi, la 28 martie 2016, la DIICOT a fost înregistrat dosarul penal 75D/P/2016 în care erau cercetaţi, pentru trafic de persoane, Bobi şi sora lui, părinţii acestora, dar şi „Șaolin”.
Dintre membrii familiei lui Bobi, cei care s-au purtat urât cu mine, în sensul că m-au pus să muncesc forțat și nu m-au lăsat să plec atunci când am vrut, au fost Bobi, Anca și Șaolin.
Declaraţia victimei, din dosarul penal:
Dar în dosarul finalizat abia în decembrie 2019, doar doi au fost puşi sub acuzare: Gheorghe Coşcodaru (Bobi) şi sora lui, Anca Florentina Coşcodaru. La proces, ei şi-au recunoscut faptele, iar în iunie, anul acesta, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe Bobi la 3 ani, iar pe sora lui – la 2 ani şi 6 luni de închisoare cu executare.
DIICOT nu a făcut apel. Singurii nemulţumiţi au fost cei doi fraţi, dar luna trecută apelurile lor au fost respinse, iar decizia de condamnare a devenit definitivă.
Ce s-a întâmplat cu Paul
Libertatea a descris cum victimele acestor traficanţi au rămas marcate pe viaţă de chinul prin care au trecut în Berevoeşti.
După ce a evadat, Paul a fost internat câteva zile la spitalul din Câmpulung, apoi „doamna” a venit după el şi l-a luat la ea. „E un copil muncitor și cuminte”, a declarat femeia la proces. „Ne-a povestit tot ce a păţit în Berevoeşti. Cred că a fost într-adevăr traumatizat de cele suferite, avea momente când nu dormea noaptea”.
Băiatul a rămas la ea până și-a mai revenit, apoi a plecat la fratele lui, acolo unde locuiește și în prezent. Munceşte cu ziua pentru a se întreține, iar atunci când i se face dor de mama lui, merge și o vizitează pe „doamna”.
Instanţa a decis că fraţii Coşcodaru trebuie să-i plătească lui Paul 40.000 de lei – daune morale.
* Protejăm identitatea reală a victimei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro