Ultimul sticlar din Iași face artă din cioburi. Romică Robu practică o meserie pe cale de dispariție

De aproape 30 de ani, bărbatul este angajat pe postul de „prelucrător sticlă și baghete” la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, informează Ziarul Evenimentul.

În fiecare zi, Romică Robu este înconjurat de cioburi care mai de care mai colorate. Maestru într-ale amestecului de nisip, piatră de var şi de alte materiale, bărbatul realizează pahare Berzelius și diverse echipamente pentru laboratoarele Facultăților de Chimie, Biologie, Fizică sau Geografie.

Bărbatul a mărturisit că a învățat arta sticlăriei în urmă cu mai bine de trei decenii, la București. De atunci s-a îndrăgostit de această meserie, despre care nu credea că o va practica toată viața.

„Realizez baloane, eprubete, distilatoare şi toate echipamentele de care au nevoie studenţii şi profesorii în laboratoare. Uneori, modific unele echipamente deja achiziţionate. Vin profesorii cu schiţa şi îmi explică de ce fel de pahar sau eprubetă au nevoie, iar eu le realizez”, a explicat Romică Robu, pentru sursa citată.

În timpul liber, spune că îi place să experimenteze cu diverse obiecte de sticlă spartă din care realizează figurine inedite.

„Îmi place să mă mai joc. Fac tot felul de flori sau animale, din ce apuc sau găsesc: sticle sparte, vaze, pahare. Fac asta pentru că-mi place şi pentru că e bine ca într-o astfel de meserie să ţii mereu mâna şi imaginaţia antrenate”, a spus sticlarul ieșean.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Ultimul sticlar din Iași practică meseria din pasiune

Dacă modelarea unei flori poate dura aproape 15 minute, pentru un distilator, sticlarul poate munci zile în șir.

„Timpul de realizare depinde foarte mult de ceea ce am de făcut. Un distilator, de exemplu, poate dura şi o săptămână. Lucrul cu sticla este unul complex. Ea trebuie suflată, apoi trebuie căutate tensiunile din sticlă, după care se bagă la recoacere şi trebuie lăsată să se răcească încet”, a mai explicat Romică Robu.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Pasiunea pentru ceea ce face îl face să uite că prelucrarea sticlei i-ar putea pune viața în pericol. Ore în șir, bărbatul stă cu ochii în apropierea flacărei și poate inhala gaze periculoase.

„Se poate spune şi că este o meserie periculoasă. Trebuie să stau mult cu ochii în flacără, se lucrează la temperaturi foarte mari. Una este să lucrezi la cuptor, ce vedeţi aici este sticlărie de laborator, alta este sticlăria la ţeavă. Eu am făcut de ambele. Sticlăria la ţeavă este grea; acolo se fac, de exemplu, damigenele de dimensiuni foarte mari”, a mai spus sticlarul.

Romică Robu vrea să-și deschidă un atelier propriu, în care să realizeze obiecte decorative.

Recomandări

Ce înseamnă Trump pentru alegerile din România? Că AUR nu mai e așa de rău?

„Creez tot felul de flori şi animale, dar numai pentru familie şi prieteni. Nu am comercializat niciodată şi nici nu m-am gândit să o fac. Este o muncă migăloasă, care necesită atenţie şi timp. Singur nu aş putea face, probabil, decât câteva sute de produse. (…) Dacă nu m-am apucat de aşa ceva cât am fost mai tânăr, acum sigur nu mă mai apuc”, a completat sticlarul.

Șeful atelierului din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” are numai cuvinte de laudă despre ultimul sticlar din Iași.