Max Besler s-a stins din viață la vârsta de 56 de ani, în 2004, după ce a pierdut lupta cu cancerul. Însă soția acestuia susține că bărbatul nu era pregătit să moară și din cauza aceasta cei doi încă mai comunica. Femeia a povestit că la un an după moartea acestuia a observat pe oglinda din baie, subit și total neașteptat, urma unei mâini de bărbat, deși în casă nu se mai afla nimeni și toate ușile erau închise. „Părea că ar fi fost făcută cu o pudră albă și se vedea toată construcția oaselor ca la o radiografie”, a povestit Janis. Speriată femeie și-a chemat fiul de 14 ani acasă, care era plecat afară la joacă, gândindu-se că poate a făcut el o glumă proastă. Însă când băiatul și-a pus mâna pe urma de pe oglindă, mâna lui era mult mai mică decât aceasta. „Era clar că era o mână de bărbat și nu de băiat. Amândoi am rămas înlemniți și am încercat să găsim o explicație. Semăna perfect cu mâna lui Max”, a mai spus femeia. Însă, acesta nu a fost primul lucru ciudat care s-a întâmplat după moartea soțului ei. La înmormântarea acestuia, o ușă grea de lemn masiv din biserica s-a închis singură foarte încet deși nimeni nu era lângă ea și nu era nici măcar vânt să o împingă. O săptămână mai târziu, un ceas de la șemineul din casă lui Janis s-a oprit la 12.44, exact ora la care a murit Max, iar în săptămânile următoare auzea zgomote ciudate în baie, bătăi în ușă deși nu era nimeni acolo și găsea mereu noi urme de mâini de bărbat. În plus, când a împachetat hainele soțului ei decedat ca să le doneze unor oameni nevoiași, luminile au început să se stingă și să se aprindă deodată. Mai mult, când a vizitat o altă casă pe care o aveau, ceasul cuptorului era oprit tot la ora 12.44. Janis a mărturisit că inițial nu a vrut să spună nimănui aceste lucruri ca să nu creadă că a luat-o razna după moartea soțului, însă a apelat la mai mulți specialiști și oameni de știință și după ce s-a consultat cu aceștia femeia e convinsă că acestea sunt doar semne de la Max din lumea de dincolo și că bărbatul încearcă astfel să comunice cu ea. Femeia s-a apucat chiar să scrie o carte despre toate aceste lucruri, intitulată „The Hand on the Mirror”( Mâna de pe oglindă).