Cu 26 de ministri, cu vreo 80 de secretari de stat, cu un aparat birocratic obez, cu sumedenie de „factori de decizie” sugand vartos de la buget, s-ar parea ca tara nu duce lipsa de demnitari care sa fie in stare, fiecare in domeniul sau, sa-i gestioneze treburile si, mai ales in stare de urgenta, sa intervina iute si eficace. Cateva recente intamplari demonstreaza, mai era nevoie?, ca inaltii functionari de stat romani sunt de fapt marunti de tot. Ei sunt, multi, neinstare sa-si duca lucrurile la bun sfarsit si – meteahna veche, marturisind permanenta nevoie de umbrela – asteapta ca „decizia sa vina de sus”.
Spitalele si farmaciile au fost intr-o criza fara precedent, vecina cu crima din culpa, prin lasarea bolnavilor in ghetarii si fara medicamente vitale. Bani existau, apartineau chiar pacientilor, dar erau blocati in Trezorerie. In absenta premierului si a ministrului de finante, nimeni din guvern n-a miscat un deget! La cateva ore dupa revenirea lor, criza a fost dezamorsata, cel putin partial. A doua zi dupa ce zeci de copii s-au intoxicat cu porcariile vandute la Botosani, trebuia ca politistul-sef de acolo sa-i ia din pat pe patroni, iar ministrul sanatatii si sanepidistul sa fie trasnet. A trebuit si in acest caz sa treaca o luna, numarul imbolnavirilor sa ajunga la 600 si sa faca scandal primul ministru pentru a se incepe urmarirea penala. Demnitari slabanogi ori incapabili. Ce cauta cocotati in fotolii?