ComenteazăCând a ajuns în România în 2017, Darwin pronunța cuvântul „dimineață” „dimitia”. Atât a putut învăța de pe Google. Acum poate să poarte o conversație în română și chiar și când vorbește în engleză, în loc de „what?”, exclamă „ce?”. Se simte bine aici. Cum nici nu-și putea închipui acum trei ani, când a călcat în România. Unde mai pui că venirea lui în țară a fost o întâmplare.
În 2016 a lucrat pentru echipa de campanie a lui Hillary Clinton, sarcina lui fiind să deschidă birouri de campanie Wisconsin și Pennsylvania și să recruteze oameni. Apoi, în același an, sora lui a murit și asta a fost o lovitură foarte grea. A simțit că are nevoie de o pauză de la tot și a plecat în Camerun, de unde este familia sa originară. Planul era să își continue apoi studiile în Europa.
„La început voiam să merg în Germania. Eram interesat de IT și căutând pe Google am găsit o știre despre un sat din România din care mai multe companii americane au fost hackuite de sute de mii de dolari. Și atunci mi-am zis că România este un loc în care nu mi-aș planificat niciodată să vin, deci trebuie să vin”, povestește Darwin.
A protestat pentru mișcarea „Black Lives Matter”
S-a documentat pe internet despre țara noastră și despre București și a decis că este un loc sigur. „Mi-a fost teamă de cum voi fi tratat fiind negru, dar n-a fost nicio problemă. Oamenii când mă văd sau când văd orice persoană de culoare au tot felul de curiozități. Unii m-au întrebat dacă părul meu e real, de exemplu”, râde tânărul și trage de o șuviță sârmoasă.
Experiențe neplăcute nu a avut, din contră. „În SUA, dacă mergeam noaptea pe stradă și mă întâlneam cu o femeie, sigur își strângea geanta la piept sau traversa pe partea cealaltă. Aici, chiar acum două seri mi s-a întâmplat să trec pe lângă o femeie și ea a mers înainte fără să se sinchisească.”
În SUA, Darwin a susținut mișcarea „Black Lives Matter” și a protestat de multe ori în față la Capitol Hill. A privit de la distanță ce s-a întâmplat în ianuarie la Casa Albă și este dezamăgit. „Ce s-a întâmplat la Capitol Hill este o mare rușine”, spune tânărul. Crede că oamenii văd o singură parte a problemelor care de altfel sunt înrădăcinate de multă vreme.
„Dintr-o dată apăreau cinci polițiști în fața mea”
„De pildă, legat de crimele împotriva persoanelor de culoare, oamenii sunt revoltați acum, dar acest lucru se întâmplă de 20-30 de ani încoace. Singura diferență atunci era că nu existau camere video. Am fost de multe ori în situații în care eram înconjurat de poliție, doar pentru că mă plimbam cu niște prieteni pe stradă. Dintr-o dată apăreau cinci polițiști în fața mea”, spune Darwin.
„La început eram doar deranjant, dar în timp simți furie. Și de multe ori nici măcar nu are legătură cu discriminarea rasială, ci e vorba de classism (prejudecăți împotriva oamenilor din altă clasă socială)”.
În timp, s-a obișnuit cu poliția care îl oprea foarte des pe stradă. „Asta e mentalitatea cu care m-am obișnuit în America. Așa că, venind aici, am văzut că oamenii se tratează totuși ca egali”, spune tânărul.
A văzut toate fețele traiului în SUA. A copilărit în Detroit, într-un cartier foarte periculos. „Sora mea mă lovea noaptea să mă trezească să ne băgăm sub pat de teama gloanțelor. Eu eram atât de obișnuit să dorm cu zgomote puternice, că nu puteam să mă trezesc”, povestește tânărul.
„Profesorii de aici nu te lăsă să te bucuri de ceea ce înveți”
Darwin a fost până în decembrie student la Universitatea Româno-Americană. „În primul an mi-am dat seama că eram singurul american acolo. Întrebam oamenii: unde sunt restul americanilor? Păi, tu ești singurul.”
A găsit totuși o comunitate internațională. „Universitatea a fost faină la început. Niciodată nu m-am gândit că aș putea sta într-o clasă lângă oameni din Siria, Egipt, Dubai, Moldova și asta a fost foarte interesant”, spune Darwin. Nu s-a putut adapta însă modului de predare.
Curriculumul universității părea bun, dar felul în care predau profesorii nu ducea deloc la învățare. Felul în care predau era destul de agresiv, nu prea ne lăsa loc să ne bucurăm de ce învățam, că până la urmă despre asta e educația, despre a te bucura de ceea ce înveți. Profesorii întrebau la final dacă avem întrebări, dar când ziceai că ai o întrebare, ne ziceau: de ce ai o întrebare, n-ai fost atent? Era foarte confuz pentru mine.
Darwin Akwo-Mboe:
Acum caută o altă universitate bucureșteană la care să-și dea licența.
„Cred că aici oamenii sunt mult mai calmi”
Până atunci, se bucură că poate să facă sport. Nici nu-și închipuia că în București, la peste 10 mii de kilometri distanță de Washington, a găsit și o echipă cu care să joace fotbal american.
„Mulți oameni, când aud că joc fotbal american, mă întreabă dacă e vorba de rugby. Le spun că nu! Echipa m-a ajutat mult să mă simt confortabil în România, având o familie sportivă aici”, spune tânărul legitimat la Bucharest Rebels. Speră că în curând se vor putea organiza meciuri.
În plus, lucrează împreună cu un prieten la o afacere cu produse pe bază de canabidiol, un extras din planta de canabis care nu are efecte psihoactive, produse care sunt legale. În plus, în pandemie, după ce și-a pierdut jobul ca dezvoltator web la o companie americană, a putut să fie actor figurant pentru mai multe reclame și asta l-a ajutat să se întrețină.
Chiar dacă sunt din America, mă simt mai liber aici. Oamenii aici sunt mult mai calmi, nu știu dacă e un lucru bun faptul că sunt atât de calmi.
Darwin Akwo-Mboe:
„Cred că doar în restaurante am văzut că angajații nu par să-și dorească să fie acolo și asta te indispune. Dar în afară de asta, oamenii sunt OK, se bucură de viața lor.”
„Aici fumatul pare un obicei foarte drag oamenilor”
Acasă consuma mai mult preparatele condimentate cameruneze, așa că la început mâncarea românească i s-a părut cam fără gust. Dar acum mănâncă cu plăcere „ardei umpluți cu mămăligă, salată de Boeuf, tobă”.
Ce însă nu poate înțelege la români este relația lor cu fumatul. „Ieșeam din clasă și vedeam o curte întreagă de oameni care fumau. Și în SUA oamenii fumează, dar simt că aici e un obicei foarte drag oamenilor. Am văzut oameni care își cheltuiesc ultimii bani mai degrabă pe țigări decât pe mâncare.”
Dar peste toate, ce-i place cel mai mult la București este viața de noapte, de care nu s-a putut bucura în pandemie.
„Locul meu preferat din București este Centrul Vechi. În DC, cluburile se închid pe la 2-3 noaptea, dar aici oamenii abia încep să se pregătească pe la 1. Distracția aici e impresionantă.”