ComenteazăEdward Zuckerman își începe povestea din articolul intitulat “Dumnezeu a fost în vacanță: O vizită la un verișor de mult timp pierdut în România este o lecție despre Holocaust“, spunând că a încercat să-l găsească pe singurul bărbat din familia sa care duce numele mai departe. L-a găsit în persoana lui Iancu Zuckerman, un bătrân de 95 de ani din România, supraviețuitor al Holocaustului.
În timpul vizitei făcute în România, autorul articolului a avut parte de o lecție de istorie și a fost șocat să afle toate ororile la care au fost supuși evreii din Moldova în timpul Pogromului de la Iași, unul dintre cele mai sângeroase momente din istoria țării noastre.
“Iași avea o populație mare de evrei și a fost un centru important al culturii evreiești de zeci de ani. Dar a fost, de asemenea, un centru al antisemitismului românesc, locul de naștere al Gărzii de Fier, precursor al guvernului fascist român care s-a aliat cu Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial.
În iunie 1941, România s-a alăturat aliatului său german în invadarea Uniunii Sovietice. Când sovieticii au bombardat Iașiul, autoritățile române au acuzat evreii din oraș că au simpatizat cu comuniști care au trimis semnale pentru a marca țintele avioanelor sovietice. Pogromul care a izbucnit a fost planificat și încurajat de guvernul român. Cu o zi înainte de a începe, bărbații evrei au fost conscripționați și obligați să sape tranșee mari în cimitirul evreiesc, iar familiilor creștine li s-a recomandat să picteze cruci pe casele lor”, povestește Zuckerman ce a aflat de la ruda sa din România.
“Până la 28 iunie bărbații, femeile și copiii evrei au fost scoși din casele lor de către soldați, jandarmi și voluntari civili entuziasti, care i-au scuipat, i-au bătut și i-au ucis folosind pistoale, bare de fier sau ciocane. Alți evrei, Iancu printre ei, au fost obligați să mărșăluiască pe străzi, trecând pe lângă trupurile celor bătuți și omorâți, până la secția de poliție central”, continuă autorul articolului.
“Șaptezeci și șapte de ani mai târziu, în camera de zi mica a apartamentului în care locuiește, Iancu ne-a arătat cum a mers în acea zi. Stăpân pe picioare, între o canapea și o masă încărcată, și-a ridicat mâinile deasupra capului și și-a amintit cum un ofițer român l-a împins și i-a luat ceasul, spunând: ‘Evreu murdar, nu vei mai avea nevoie de ceas”, se mai scrie în articolul din NYT.
“Sute de evrei au fost uciși pe străzi și alte sute în curtea poliției. De la secția de poliție, Iancu a fost dus la gară, unde mii de evrei, mulți pe moarte, unii deja morți, au fost înghesuiți în vagoanele care au pornit într-un drum lung, spre nicăieri. Un tren, care transporta 2.500 de persoane a călătorit timp de șase zile din oraș în oraș, oprindu-se ocazional pentru a descărca cadavrele. Prizonierilor nu li s-a dat apă, iar cei care au încercat să plece din tren pentru a găsi apă au fost împușcați. Cei care încă mai trăiau în interiorul vagoanelor înnebuniți de sete, își beau propria urină. Unii au înnebunit, alții s-au sinucis, majoritatea au murit”, i-a povestit Iancu Zuckerman vărului său american.
„Cel mai important era să nu depui prea mult efort fizic. Mulți s-au epuizat, au plâns, au blestemat și au cerut apă. Când au rămas doar 25 de oameni în viață, știam că urmează rândul meu, dar nu mă temeam. Mi-am spus doar că trebuie să ies din trenul asta, trebuie sa ies”, le-a mai povestit Iancu, unul dintre cei opt evrei care au reusit să scape din trenul morții.
După tren, Iancu a fost ținut într-un lagăr de concentrare local, apoi a lucrat prin război ca sclav.
Concluzia care l-a impresionat pe american și pe care a pus-o și în titlul articolului său din The New York Times a fost o discuție pe care românul a purtat-o cu un student căruia i-a împărtășit experiența sa din timpul Holocaustului și care l-a întrebat: „Unde era Dumnezeu?”, iar Iancu a răspuns: „Dumnezeu era în vacanță”.