ComenteazăAcest demers al Ambasadei României din Berlin vine în sprijinul românilor care lucrează din Germania.
Printre altele, românii din Germania sunt informați asupra faptului că, în situația în care un angajat este infectat cu Covid-19, atunci angajatorul are obligația să-l plătească cu salariu integral timp de șase săptămâni, notează ziarulromanesc.de.
De asemenea, Ambasada României la Berlin îi atenționează pe românii care lucrează în Germania asupra unor aspecte extrem de importante.
ATENȚIE !!! Este important ca sesizările / plângerile / acțiunile în instanța de jucată / etc. să fie depuse la autoritățile germane ÎNAINTE de întoarcerea în România deoarece în legislația germană termenele de decădere sunt scurte. De asemenea este recomandabil ca lucrătorii care depun sesizări / cereri / plângeri / etc. să menționeze autorităților germane faptul că se întorc în România – specificând datele de contact (adresă poștală, adresă e-mail, telefon).
ATENȚIE !!! Germania este un stat federal. Organizarea locală a autorităților este diferită de la un land la altul. Pentru informații suplimentare legate de autoritățile cu competențe în domeniile muncii și socialului vă puteți adresa biroului atașatului pe probleme de muncă și sociale din cadrul Ambasadei României în RF Germania.
ATENȚIE !!! Este important ca lucrătorii români ca muncesc în Germania SĂ NU SEMNEZE DOCUMENTE ALE CĂROR CONȚINUT NU ÎL ÎNȚELEG !!! Solicitați informații detaliate angajatorului, solicitați ajutor colegilor care vorbesc limba germană !!!
Iată câteva dintre prevederile legislației germane din domeniul muncii:
Angajatorul este obligat să plătească salariile tuturor angajaților care sunt apți de muncă și sunt pregătiți pentru muncă. Dacă problema angajatorului este una operațională (în cazul de față legată de COVID-19 – nu deține suficient personal / nu deține suficientă materie primă, etc.) fiind obligat să întrerupă activitatea temporar, angajații au dreptul de a-și primi salariile chiar dacă nu au lucrat deoarece și-au pus la dispoziția angajatorului forța de muncă. În situațiile în care nici angajații, nici angajatorii nu sunt responsabili pentru încetarea lucrului, prin contractele de muncă individuale / contractele de muncă colective se pot stabili și alte prevederi.
În cazul în care o întreprindere angajatoare este obligată să își restrângă activitatea / să își închidă activitatea ca urmare a unor situații extraordinare (cum ar fi pandemia COVID-19) – aceasta are dreptul să solicite indemnizația pentru un program de muncă diminuat.
Companiile care doresc să beneficieze de acest tip de indemnizație trebuie să întocmească și să transmită un raport la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă care realizează analiza documentelor pentru a se stabili dacă toate condițiile impuse de lege sunt întrunite.
Acest tip de indemnizație poate fi acordat pentru o perioadă de până la 12 luni. Cuantumul acestui tip de indemnizație este același cu cel al indemnizației pentru șomaj adică 67% sau 60% din diferența dintre salariul net care ar fi fost plătit fără diminuarea muncii și salariul net primit efectiv.
Dacă un angajat nu se poate prezenta la locul de muncă fiind infectat cu COVID-19 (fiind deci BOLNAV) va primi salariul integral de la angajator timp de 6 săptămâni (Atenție !!! este obligatoriu să existe un certificatul medical și/sau un document eliberat de autoritățile de sănătate publică). În cazul în care boala persistă și după cele 6 săptămâni, din a 7-a săptămână, persoana este îndreptățită să primească, dacă îndeplinește anumite condiții, o indemnizație de boală de la Casa de Asigurări de Sănătate.
În cazul în care angajatul, ca urmare a unor măsuri implementate de autorități, nu își mai poate desfășura activitatea (exemplu: măsura de carantină, interdicția de a lucra) are dreptul de a fi remunerat în continuare de către angajator. Această perioadă în care angajatul va primi în continuare salariul depinde de particularitățile fiecărui caz (maximum 6 săptămâni). În situațiile în care prevederile legale menționate mai sus nu sunt aplicabile – acestea fiind – de exemplu – excluse prin normele contractelor colective de muncă – se poate aplica plata unei compensații în baza normelor de dreptul public.
Persoanele care se află în izolare – ca urmare a măsurilor luate de autoritățile sanitare – fiind suspectate de a fi infectate cu o boală contagioasă – suferind o pierdere a veniturilor – primesc sume compensatorii conform legii privind protecția împotriva infecțiilor. Calculul acestor sume compensatorii au la bază sumele pierdute ca urmare a imposibilității de a lucra. În primele 6 săptămâni sunt primite în totalitate sumele care ar fi fost primite dacă persoana nu s-ar fi aflat în situația respectivă. Începând cu săptămâna a 7-a se plătește suma aferentă concediului medical. Angajații primesc de la angajator compensația în cuantumului sumei nete a salariului, pe perioada izolării, pentru o perioadă maximă de 6 săptămâni. Suma plătită va fi rambursată angajatorului, la cererea acestuia, de către statul german. După 6 săptămâni statul german va continua să plătească angajatului aceleași sume care ar fi considerate concediu medical. Persoanele bolnave nu se încadrează în această schemă de plată deoarece sunt persoane bolnave, nu persoane izolate.
Dacă situația firmei angajatoare este gravă, activitatea fiindu-i afectată din cauza lipsei de personal (în cazul de față deoarece mulți angajați sunt infectați cu COVID-19) angajatorul poate solicita angajaților să efectueze ore suplimentare. În cazul în care nu există prevederi speciale stipulate în contractul individual / contractul colectiv de muncă cu privire la plata orelor suplimentare, angajatul poate să solicite remunerația de bază. Pentru a fi plătite orele suplimentare trebuie ca acestea să fie solicitate și aprobate de către angajator. Atenție!!! Angajatorul nu are dreptul de a trimite angajatul acasă din cauza pandemiei COVID-19 și să îi contabilizeze ore în minus în contul orelor de muncă (ore care apoi vor trebui recuperate).
Dacă unitatea de învățământ este închisă, părinții trebuie să încerce să găsească soluții alternative pentru a lăsa copiii în grija unui adult (exemplu: părinții / bunicii unui coleg de școală). În situația în care părinții nu găsesc nicio alternativă, părintele are dreptul de a nu se prezenta la locul de muncă, deoarece există un impediment real – minorul / minorii nu pot fi lăsați nesupravegheați. În această situație specială lucrătorul este eliberat de obligația esențială de a lucra și nu poate fi obligat să intre în concediu.
Trebuie însă subliniat următorul aspect: în cazul în care angajatul refuză să lucreze argumentat, invocând motive personale, continuare plății salariului se poate face numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții stricte stipulate în normele de drept german. În cazul în care angajatul intră în concediu, va fi remunerat conform normelor de drept ce reglementează plata salariului în timpul concediului. În situația particulară în care ne aflăm în prezent (pandemia COVID-19) Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania a făcut un apel către toți angajatorii să identifice / să fie de acord cu aplicarea unor soluții pragmatice: munca la domiciliu, tele-munca, folosirea zilelor de concediu de odihnă ale angajaților, etc. care să ajute /să susțină familiile angajaților dar și activitatea / interesele angajatorilor.
În cazul în care un angajat nu reușește să se prezinte la locul de muncă din cauza unor măsuri care afectează traficul normal (de exemplu – sistarea transportului în comun; existența unei interdicții de a pătrunde într-o anumită zonă) și prin urmare nu poate lucra – angajatul nu are dreptul legal de a-și primi în continuare salariul pentru că angajatul suportă riscul asociat transportului de la locuință la locul de muncă. În această situație cea mai bună abordare este o discuție directă angajat / angajator.