ComenteazăÎngrijorarea mea, în calitate de cetățean iranian și de artist, este dezbinarea dintre oameni și faptul că, în cele din urmă, oamenii care vor deveni victimele jocului acestor politicieni ignoranți nu au nici o vină. Precum toate războaiele prostești și fără rezultat din istorie. Acest val de pierdere a speranței și de ezitare este o otravă ucigașă pentru societate.
Nima Dehghani:
Redăm punctul de vedere al artistului iranian la persoana I, întrucât credem că este o voce singulară, care merită să ajungă la cititori cât mai aproape de forma ei originală:
Qassem Soleimani a fost și o figură religioasă, și una militară. Iar față de multe figuri militare care nu mai sunt populare în rândul majorității oamenilor, această persoană era admirată de o pătură largă a populației, chiar și de persoanele care nu erau de acord, în general, cu sistemul politic sau cu activitățile armatei.
De aceea, observăm că în zilele noastre, societatea iraniană este foarte divizată. Oamenii sunt în dezacord unii cu alții, mai ales persoanele care sunt nemulțumite de guvern și de acțiunile interne ale acestuia. În luna decembrie, acest dezacord și aceste nemulțumiri au ajuns la apogeu, și chiar și persoanele care încă sperau într-o îmbunătățire a situației – reformiștii – au întors spatele cu asprime sistemului politic.
Însă o dată cu acest eveniment, guvernul iranian a căpătat din nou rolul de “persecutat” și foarte multe dintre acele persoane (și eu, personal, mă aflu în acest grup) sunt foarte debusolate.
Suntem debusolați pentru că, într-adevăr, noi nu suntem de acord cu sistemul politic actual și criticăm acțiunile lui dictatoriale și violente, însă asasinarea generalului armatei (care, în mod corect sau greșit, era respectat de un număr mare de oameni), a fost clar o acțiune teroristă, împotriva legislației internaționale.
De aceea, ne aflăm într-o poziție neobișnuită,
căci trebuie, în același timp, să fim tari împotriva intimidărilor și
despotismului lui Trump și ale Americii, și să continuăm să ne arătăm
dezacordul față de acțiunile interne ale guvernului.
Cum i-a apropiat acest
eveniment pe iranieni
Cât despre înmormântarea lui Soleimani, trebuie să acceptăm faptul că un număr mare de oameni a ieșit în stradă și asta arată ce greșeală imensă a comis America. Vrei-nu vrei, asta a dus la o unitate colosală a oamenilor, exact lucrul pe care îl urmărea Republica Islamică.
În condițiile nemulțumirii majorității de situația
social-politică și distanțării oamenilor de guvern, doar un război străin putea
să activeze sentimentul de naționalism al iranienilor și să-i determine pe
aceștia să sprijine guvernul. (Întâmplare care a avut loc în nenumărate rânduri
în istoria Iranului). Iar Trump a creat foarte ușor această oportunitate pentru
autoritățile Republicii Islamice.
Acum trebuie văzut dacă Republica Islamică este atât de inteligentă încât să profite de această oportunitate și să restaureze unitatea pierdută dintre oameni și să-și fortifice baza umană sau nu.
În mod firesc, eliberarea deținuților politici și destinderea atmosferei în societate poate fi prima lor mișcare pentru această pace națională, însă există multe piedici și trebuie văzut ce se va întâmpla în săptămânile următoare.
Cum i-a distanțat
uciderea lui Soleimani pe iranieni
Oricum, săptămâna trecută, cu acest tip de bănuieli și analize
ne-am petrecut noi, iranienii, timpul în spațiile virtuale. Și divergențele
între persoanele influente (jurnaliști, artiști, sau, cum s-ar spune,
celebrități online și activiști virtuali) au ajuns la un asemenea nivel, încât
un val nou și nefiresc de “block” sau ruperea legăturilor de prietenie
(“unfollow”) a luat amploare. Și se poate spune că acest lucru este premieră în
istoria tendințelor politice din Iran.
Cât despre regiune și lume, cu siguranță vom fi martorii începerii unui mare război. Trebuie doar să ne rugăm să nu fie pierderi mari. Soleimani a fost o personalitate importantă în regiune și se poate spune că a fost printre primele 5-6 personalități influente din regiune.
Soleimani a fost cea mai importantă putere care a luptat împotriva ISIS și a fost foarte iubit în rândul oamenilor din regiune.
Trebuie văzut ce dezastre vor avea loc odată cu posibila ieșire a Americii din Irak. Greșeala americanilor este că ei consideră că dacă ucid comandanții armatei iraniene, aceștia din urmă se vor înspăimânta și se vor retrage și se vor dezice de la poziția avută.
Nu, partea iraniană este foarte încăpățânată și este mai orgolioasă decât Trump și, având în vedere faptul că mișcărilor armate și politice li se adaugă și o temă religioasă, apărarea prin luptă este considerată o valoare.
De aceea, își vor apăra până la ultimul suflu valorile, iar
acest lucru, pentru a combate răzbunările următoare și răzbunările de după, cu
siguranță va aprinde noi scântei în Orientul Mijlociu.
Complexitatea
societății iraniene
Din păcate, mulți dintre analiștii și decidenții non-iranieni nu
au cunoștințe despre complexitatea culturii și religiei iraniene și, de aceea
iranienii care locuiesc în Iran nu au încredere în alte puteri străine.
Iar în momentul în care se vorbește despre iranieni și despre oameni, trebuie să se aibă în vedere că nu suntem de acord în nici un caz cu unul sau două sau trei grupuri de oameni. Până și ultima mea propoziție “iranienii nu au încredere în puteri străine” este o regulă generală și foarte ambiguă, deoarece există un număr de iranieni care nu se încadrează în această grupare, însă din cauza inexistenței suficiente a studiilor sociale și a traficului liber de informații, nu există nici o informație clară în legătură cu proporția datelor despre cei care sunt pro și contra evenimentelor actuale.
De exemplu, la demonstrațiile din luna decembrie din Iran, erau persoane care au fost prezente și la înmormântarea lui Qassem Soleimani.
De cele mai multe ori, acest grup de persoane nu are un loc
anume în analizele făcute și ele nu sunt luați în calcul.
În rândul prietenilor mei iranieni din America această discuție
este foarte aprinsă pentru că, dacă evenimentele s-ar precipita către un
război, mulți nu doresc să mai rămână în America. Deoarece o parte din taxele
care se plătesc sunt utilizate pentru activitățile armate și ce patriot este
gata să ia parte la aceste crime?
Dispariția granițelor
La următorul nivel, au fost inițiate discuții interesante despre conceptul de “patrie” și “patriotism”, care au ca subiect absurditatea granițelor. Oricum, aceasta este o perioadă stranie în istoria socio-politică a Iranului și trebuie menționat faptul că, luând în considerare valul de emigranți din ultimii ani și răspândirea iranienilor peste tot în lume, Iranul nu mai este limitat de aceleași granițe oficiale.
Noi ne aflăm într-o parte a istoriei, în care granițele dintre bine și rău, persecutor și persecutat au fost înlocuite complet, iar într-o pâclă de îndoială și ezitare, fața persecutorului și a celui persecutat nu poate fi distinsă.
Îngrijorarea mea, în calitate
de cetățean iranian și de artist, este dezbinarea dintre oameni și faptul că,
în cele din urmă, oamenii care vor deveni victimele jocului acestor politicieni
ignoranți nu au nici o vină. Precum toate războaiele prostești și fără rezultat
din istorie.
Acest val de pierdere a
speranței și de ezitare este o otravă ucigașă pentru societate și consider că
numai artiștii îi pot găsi leacul. Nici politicienilor nu le este milă de
oameni și nici oamenii de știință nu au reușit să încropească o rețetă de vindecare.
Poate, poate de data aceasta, arta va fi soluția. Dacă aventurierii războiului
și puterii ne-ar lăsa.