Scenariul unui asasinat în București, fără vinovat de 23 de ani: un om de afaceri controversat, fiul unui ofițer din serviciul secret al Poliției și 400.000 de dolari

Miercuri, 15 iulie 1998. Era puţin trecut de ora 22.00, când Mihai Ionescu se pregătea să intre cu maşina, un Grand Cherokee roşu, în curtea vilei sale de pe strada Mieilor, nr. 2, din Bucureşti. Asasinul s-a apropiat de el, a ţintit înspre inimă şi a tras trei focuri de armă, unul după altul. Apoi s-a urcat într-o maşină parcată în apropiere, care a demarat în trombă.

Victima a fost dusă la Spitalul Floreasca de un vecin. Se afla în şoc hemoragic, iar un glonte îi perforase plămânul. A murit în aceeaşi noapte, pe masa de operaţie.

Încă din primul moment, anchetatorii au mers pe ipoteza că asasinatul putea fi comandat de mafie (italiană sau rusă), de interlopi autohtoni sau de servicii secrete.

Spionaj, bani negri şi legături cu interlopii

Mihai Ionescu avea 48 de ani. Era fostul ginere al lui Constantin Dăscălescu, prim-ministrul României în perioada comunistă. Fusese şi informator al Direcției de Informații Externe (DIE), iar în 1980, în timp ce era reprezentantul unei firme italiene în România, el ar fi fost recrutat de o subunitate de contraspionaj economic, se precizează în cartea „Servicii secrete străine” (M. Ureche și A. Rogojan). A fost deconspirat şi condamnat atunci la 6 ani de închisoare.

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

După Revoluţie, Mihai Ionescu a intrat în afaceri. Prima firmă a înfiinţat-o în 1991, având drept parteneri doi italieni din Sicilia, apoi s-a extins, iar în 1998 era asociat în șase societăţi comerciale. Dar grosul averii lui, Ionescu l-a făcut din afaceri ilegale.

Dădea bani cu camătă, zeci de mii de dolari, şi-i ameninţa cu pistolul pe cei care nu-i restituiau datoria la timp. În lumea interlopă, unde avea multe conexiuni, Mihai Ionescu era cunoscut drept „Mișu Ţiganu”. Vila cu două etaje în faţa căreia a fost împușcat îi aparţinuse înainte lui Ştefan Dinu, zis și Fane Căpăţână. Erau apropiaţi şi uneori Ionescu îl trimitea pe Fane Căpăţână să „discute” cu datornicii rău-platnici.

Un pistol precum cele folosite de poliţie

Imediat după comiterea crimei, s-a stabilit că cele trei gloanțe fuseseră trase cu un pistol semiautomat de calibru 7,65 mm, „probabil model 1974 – «Carpaţi»”, se precizează în raportul de expertiză balistică. Ȋn 1998, pistoalele Carpaţi făceau parte din dotarea standard a poliţiştilor români. Dar arma crimei nu a mai fost găsită niciodată.

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Pe lângă aceste probe, au mai fost şi declaraţiile martorilor. La ora comiterii crimei, zona era destul de populată, iar anchetatorii au identificat 15 persoane care au descris maşina cu care asasinul a venit şi a plecat: un Mercedes de culoare închisă, având numere de înmatriculare străine. Unii martori văzuseră autoturismul parcat în apropiere de casa victimei şi înainte de comiterea crimei.

Destăinuirea care face lumină în dosar

Vreme de patru ani, poliţia n-a avut niciun suspect. În 2002, a fost identificat un martor, R.A.C., care a declarat că Alexandru Găină e cel care l-a ucis pe Mihai Ionescu, la comanda unor italieni „care aveau cu acesta divergenţe de ordin financiar, cu privire la sume foarte mari de bani”, se precizează în referatul procurorilor cu propunerea de arestare preventivă a lui Găină, din iunie 2016.

Recomandări

Live Text | Alegeri SUA 2024. Cursa între Kamala Harris și Donald Trump va fi decisă de șapte state-cheie. S-au deschis secțiile în Georgia, Michigan și Pennsylvania, care ar putea înclina balanța

Martorul a spus că italianul Massimo Melani e unul dintre cei care au comandat asasinatul, iar Roberto Azzano era omul de legătură între italieni şi Găină. Mai mulţi martori au precizat că Massimo Melani făcea parte din anturajul lui Mihai Ionescu și că era dator la acesta cu 400.000 de dolari.

În 1998, Alexandru Găină avea 24 de ani. R.A.C., care era prietenul lui, le-a mărturisit anchetatorilor că, iniţial, Găină i-a propus să meargă împreună pentru a comite crima, spunându-i că victima „este român, e șmecher omu’”, însă el l-a refuzat. A declarat că, în acea perioadă, Găină „era disperat”, pentru că cei din anturajul lui infracțional fuseseră arestaţi, iar el avea nevoie de bani.

Martor: „L-a strigat pe nume, înainte de a trage”

Martorul a mai precizat, conform referatului procurorilor, că Găină urma să primească 10.000 de dolari pentru comiterea asasinatului, iar italienii i-au atras atenția că „ţinta a fost polițist sau securist” și „e foarte atent”.

R.A.C. spune că, după comiterea crimei, Găină i-a povestit că l-a strigat pe nume pe Mihai Ionescu, înainte de a trage în el, și că i-a rămas întipărită în minte privirea bărbatului din acel moment. În acea noapte, s-a îmbătat și nu a putut să doarmă, pentru că avea o stare ciudată, „mă credeam mai ușor”, i-ar fi mărturisit Găină lui R.A.C.

Martorul a mai declarat că prietenul lui i-a povestit cum a supravegheat, înainte de crimă, zona unde locuia victima, temându-se că persoanele care locuiau acolo l-au văzut, mai ales că dăduse şi nişte telefoane de la o cabină Romtelecom aflată în apropiere.

Acel telefon public se afla pe strada Frunzei, la circa 30 de metri de casa victimei. În 2002, următorul pas în anchetă ar fi fost verificarea convorbirilor efectuate din acea cabină. Dar ancheta a îngheţat din nou, pentru încă 14 ani.

Probele cu care Găină a fost acuzat de crimă

Abia în aprilie 2016, anchetatorii au cerut listingul convorbirilor efectuate din acea cabină telefonică în iulie 1998. Au descoperit că în noaptea de dinaintea crimei, la ora 0.15, cineva l-a sunat de pe acest telefon public pe un apropiat al lui Massimo Melani. A fost verificat şi listingul cartelei telefonice folosite şi s-a constatat că de pe ea fuseseră contactate mai multe persoane din anturajul lui Găină. Niciodată el, subliniază anchetatorii care susţin că acea cartelă i-a aparţinut, în mod cert, lui Alexandru Găină.

În plus, martorul R.A.C. declarase că în vara anului 1998, Găină avusese un pistol Carpaţi şi umbla mereu înarmat, pentru că era consumator de droguri şi avea numeroase conflicte cu persoanele din acest mediu. Declaraţia lui R.A.C. e susţinută şi de una dintre concubinele lui Găină, care a confirmat că acesta „avea la el un pistol argintiu cu mâner negru, pe care îl purta în partea dreaptă din spate a pantalonilor. La brâu își lega un pulover, pentru a masca pistolul”.

Anchetatorii au mai stabilit, cu probe, că în iulie 1998, Alexandru Găină avea un Mercedes precum cel descris de martorii care au văzut maşina asasinului în seara crimei. Mai mult, în rechizitoriu se precizează şi că Găină putea să monteze o plăcuţă de înmatriculare străină, având antecedente penale pentru furt de autoturisme.

Pe la sfârşitul verii anului 1998, spun procurorii, Găină a dus Mercedesul la un atelier auto şi a cerut să fie „dezmembrat, bucată cu bucată”, conform mărturiei unui mecanic, audiat ca martor în dosar.

I s-a interzis să se apropie de martori

În iunie 2016, Alexandru Găină a fost reţinut şi acuzat de omor calificat. Tribunalul București a respins atunci propunerea de arestare preventivă a lui, apreciind că e suficient controlul judiciar.

„După 18 ani de la uciderea victimei şi de la declanşarea anchetei, în condiţiile în care identitatea inculpatului şi posibila lui implicare în comiterea faptei au fost cunoscute încă din iulie 2002, dată fiind pasivitatea organului de urmărire penală timp de 12 ani, nu se mai poate vorbi de o stare de pericol concretă pentru ordinea publică, prin cercetarea inculpatului în stare de libertate”, şi-a motivat decizia judecătoarea Lavinia Cîrciumaru.

În martie 2017, Găină a fost trimis în judecată, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Bucureşti.

Cum motivează azi instanţa revocarea controlului judiciar

În august 2019, judecătorul Gabriel Simionescu, abia transferat de la Tribunalul Suceava, a decis, pentru prima oară, revocarea controlului judiciar. Procurorii au contestat decizia, spunând că R.A.C. e martor protejat, că alţi 53 de martori urmează a fi reaudiați și că există riscul „ca inculpatul să influențeze declarațiile acestora”.

Procurorii au amintit şi că unul dintre martori i-a declarat judecătorului că Alexandru Găină l-a abordat direct, „în afara ședinței de judecată, cerându-i explicații pentru schimbarea declarațiilor”.

Curtea de Apel Bucureşti a menţinut controlul judiciar, dar judecătorul Simionescu a continuat să decidă revocarea măsurii preventive o dată la două luni, motivând că „starea de libertate fizică și de mișcare este una firească pentru orice persoană”, iar „inculpatul este o persoană cu studii superioare, căsătorită și care are puternice legături personale în România”.

Procesul pe fond e aproape de final

Același judecător a decis tot în 2019, readministrarea întregului probatoriu. Peste 30 de martori au fost reaudiaţi, la mai mult de două decenii de la comiterea crimei.

Încă din luna martie a acestui an, instanţa aşteaptă ca autorităţile din Italia să-i comunice informații legate de ultimele patru persoane care ar trebui audiate. Sunt italienii despre care procurorii spun că au comandat asasinarea lui Mihai Ionescu.

Au trecut şase luni, iar procesul a fost amânat, în aşteptarea informaţiilor despre cei patru italieni. În referatul din 2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti se preciza că Massimo Melani se afla atunci în Elveția, „neexistând alte date care să permită contactarea acestuia”, iar Roberto Azzano era în Florența, Italia.

L.E. e al treilea italian ce apare pe listingurile din dosarul crimei. În vara anului 1998, el a vorbit la telefon cu Alexandru Găină, dar şi cu Massimo Melani. Ultima informaţie despre L.E. e aceea că, în aprilie 2016, „a fost legitimat de lucrători din cadrul poliției italiene, în regiunea Calabria”.

Al patrulea martor, G.G., e un italian care, la rându-i, îi datora bani lui Mihai Ionescu. El a declarat în anchetă că aflase de moartea acestuia chiar în noaptea crimei, în jurul orei 1.00, când a fost sunat de un alt cetățean italian. În 2016, G.G. nu a mai fost găsit la ultima adresă cunoscută din România și nici „nu au putut fi obținute alte informații în legătură cu acesta”.

O nouă decizie de revocare a controlului judiciar

În 7 septembrie 2021 a fost cel de-al 59-lea termen al procesului. A durat 20 de minute, iar judecătorul Simionescu a decis, din nou, revocarea controlului judiciar pentru Găină. Ca de fiecare dată, procurorii au contestat decizia, iar Curtea de Apel Bucureşti le-a dat câştig de cauză.

Următorul termen al procesului în care Alexandru Găină e judecat pentru crimă va fi în data de 19 octombrie.

Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro