ComenteazăEste înăltuţ, subţiat de boală – fiind diagnosticat cu angiosarcom pelvin – şi de curele de citostatice, timid, dar încrezător, bun şi răbdător, candid şi luptător.
Dorin Cravcenco ocupă unul dintre paturile rezervei cu numărul 16 din Institutul Oncologic Bucureşti, acolo unde urmează a zecea cură cu citostatice. După terminarea curei va pleca probabil câteva zile acasă, la Buzău, iar apoi se va întoarce pentru următoarea cură. Încă o cură, când în vene îi vor fi pompate, timp de mai multe zile, substanţe care să lupte cu boala cumplită ce sapă în el.
Nu îi este bine, corpul lui suportă greu tratamentul, are dureri, dar nu se plânge. Când râde însă şi i se luminează chipul încercănat, ai parte de un miracol. Pentru acest miracol, pentru un zâmbet strecurat printre grimase de durere şi ziduri de tristeţe, merită ca noi toţi să îl ajutăm pe Dorin să îşi recâştige adolescenţa furată de boală.
Dorin ar trebui să fie afară, să alerge, să le scrie scrisori fetelor din clasă, să îşi plănuiască viitorul, să facă trăsnăi, nu să trăiască o viaţă de suferinţă.
“Este greu, dar trebuie să merg înainte”, spune, cuminte şi înţelept, Dorin, sub privirile mamei lui, care îl învăluie ca o plapumă protectoare. Boala lui Dorin a secătuit complet resursele financiare ale familiei, şi aşa puţine, iar decesul, cu doar o lună în urmă, al tatălui lui Dorin, care a pierdut şi el lupta cu o afecţiune gravă, i-a lăsat fără aproape nici un venit.
Conform legii, mama ar trebui să primească un ajutor de însoţitor pentru fiul său, dar primăria spune că nu are finanţe; fiul primeşte de la stat un ajutor pentru gravitatea bolii, însă e complet insuficient pentru ca Dorin să poată beneficia de medicamentele necesare şi pentru a trece iarna în condiţii decente.
Familia are nevoie de cel puţin 2.000 de lei lunar pentru medicamente, lemne de foc, alimente, transport, haine. În ciuda bolii, care l-a împiedicat să urmeze cursurile clasei a noua de la liceul la care este înscris, Dorin şi-a adunat puterile şi a încercat să ţină pasul cu materiile. A făcut ore chiar şi când perfuziile i se infiltrau în vene şi a reuşit să încheie anul cu media 9,40.
Startul în noul an şcolar nu l-a putut lua odată cu ceilalţi copii din cauza noilor cure cu citostatice. Pentru a avea o şansă reală în lupta cu teribila boală, Dorin are nevoie de tratamente pe care familia nu şi le permite, dar şi de o alimentaţie corectă. Cel mai mic gest al nostru poate face diferenţa în viaţa acestui copil mult prea încercat. Împreună putem face minuni!